Un punct de vedere

Preziceri ce se adeveresc pas cu pas

Există într-o falie de mijloc a naţiei noastre o pătură de oameni valoroşi, dar care dispreţuiesc sau nu sunt preocupaţi de politic. De obicei, ei se ţin departe de frământările politice, de alegeri, dispute electorale etc., socotindu-le activităţi oarecum murdare, sub demnitatea lor. Iată însă că de astă dată, intuind pericolul ca puterea politică să se concentreze în mâinile unei găşti de baroni şi interlopi, toţi aceşti adevăraţi români (impropriu numiţi „nehotărâţi) au pus ştampila pe buletinul de vot. Nu diaspora l-a măturat pe Ponta din întrecerea preşedinţială, cum se mai aude printre analiştii politici, ci această pătură viguroasă formată din oameni de ispravă. Sunt multe motive care par să-i fi determinat să acţioneze, dar mai ales riscul ca justiţiei să i se pună laţul de gât. Aceasta era ţinta principală a puterii, iar baronii nu s-au sfiit s-o arate deschis în campania electorală.

Însă în ziua de 16.11.2014 s-a petrecut o minune şi voturile pensionarilor, precum şi ale păturilor sărace, formate din oameni uşor manevrabili, beneficiari ai unor neînsemnate „pomeni electorale”, intoxicaţi de propaganda mincinoasă că „dreapta” vrea să-i deposedeze de veniturile lor neînsemnate, deci voturile lor n-au mai înclinat balanţa electorală, cum se părea că se va întâmpla până în ziua votului. Nu există motiv de îngrijorare pentru aceşti oameni, nimeni nu le va fura pensiile, să nu-şi facă inutil griji. Este un moment înălţător, pentru prima dată în istorie acest popor şi-a ales, liber şi democratic, drept preşedinte un adevărat bărbat. Nu o paiaţă. El are şansa de a intra în istorie pe uşa din faţă, şansă pe care Băsescu a ratat-o din pricina lăcomiei sale şi a camarilei din jur. Votul de ieri ne redă demnitatea serios şifonată prin corupţie, lăcomie, mizeria morală a multor emigranţi etc. Putem fi, în sfârşit, mândri că suntem români.

I s-au reproşat lui Iohannis multe lucruri absurde, printre care şi faptul că nu este ortodox. Dacă Iohannis este protestant, iar acest fapt nu poate fi negat, înseamnă că el are un Dumnezeu deasupra capului. Şi Dumnezeu este unic pentru toţi oamenii de pe pământ, indiferent cum îl numesc unii sau alţii. În schimb, în ciuda crucilor pe care le făcea prin biserici şi mănăstiri, Ponta nu crede în nimic! Scos din pulpana lui Ion Iliescu şi cizelat după chipul şi asemănarea lui Adrian Năstase, acest individ lipsit de calităţi şi mincinos până în măduva oaselor nu are nicio treabă cu ortodoxismul. El este ateu convins, nimic mai mult. Este limpede că Biserica Ortodoxă s-a implicat în campania electorală datorită subsidiilor guvernamentale uriaşe, precum şi pentru nociva sporire a influenţei sale în treburile statului.

Trebuie totuşi să manifestăm un optimism ponderat, este limpede că alte găşti nesătule vor dori să manevreze din spate şi în interes propriu prerogativele prezidenţiale. (Să ne amintim ce dezastru a produs Emil Constantinescu.) Iohannis are acum nevoie de sfătuitori de nădejde, cât mai feriţi de influenţele benigne ale politicii. Cei de pe aici, apoi Videnii, Bercenii, Blejnarii şi toţi profitorii nesătui trebuie ţinuţi la distanţă. În locul lui Iohannis, primul om pe care l-aş aduce lângă mine ar fi Andrei Pleşu. Şi prima acţiune preşedinţială de marcă ar fi aceea de a încerca să unească naţiunea română profund dezbinată. Ponta nu unea acest popor, cum suna sloganul lui electoral, ci, în continuarea predecesorilor din fotoliul prezidenţial, îl dezbina apăsat. Numai că de unul singur nu pot fi făcute aceste lucruri cu adevărat importante, impunându-se reconcilierea între spectrele politice, posibilă cât timp în fiecare partid există fără îndoială şi oameni de bună-credinţă. În acest punct vrând-nevrând te întrebi cum de un partid ca PSD nu a propulsat în campania prezidenţială un om cât de cât acceptabil. O primă explicaţie pentru ascensiunea nefirească a acestui individ o constituie calitatea sa de a fi uşor manevrabil de către păpuşarii de tipul lui Hrebenciuc, Oprişan, Mazăre etc.

Marea greşeală a lui Ponta a fost ruptura de Antonescu şi de PNL, pe care a provocat-o sistematic şi dispreţuitor. Tot ascendentul său ulterior s-a dovedit lipsit de consistenţă. Acum se află pe tobogan şi căderea liberă este inevitabilă. Într-un articol publicat în revista de cultură „Timpul” (nr. 2, febr. 2013), intitulat „Somnul liberal şi poantele dlui Ponta” scriam (scuze pentru autocitare!): „Mergând pe urma reformelor lui Boc, eu nu-l văd pe Victor Ponta ducându-şi mandatul până la capăt şi mulţi vor sprijini cu entuziasm debarcarea lui. (…) În acest context, cred că e momentul ca dl Crin Antonescu să se trezească. Ar fi cazul să-l inspire bătălia câştigată recent de liberalii francezi împotriva legii fiscale a socialiştilor. Se înşală închipuindu-şi că e deja preşedintele României. Iar dacă nu se trezeşte din somnul său adânc, poate că PNL ar trebui să gândească şi o altă variantă pentru prezidenţiale.” Ceea ce s-a şi întâmplat! Nu credeţi că prezicerile mele se adeveresc pas cu pas?

CONSTANTIN ARCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: