De ce au fost măcelăriți caii

În scenariul pe care Emil Bodnăraș (căci ideea a fost a lui) și Gheorghe Gheorghiu Dej l-au pregătit pentru convingerea lui Nikita Hrușciov, aflat în vizită în România, ca Uniunea Sovietică să-și retragă trupele de ocupație din țară s-ar fi aflat și asigurarea că ne vom urma drumul pe care Uniunea Sovietică ni l-a deschis și fără prezența trupelor pe teritoriul național.

 

Vom construi ferm comunismul, demonstrând Uniunii Sovietice și lumii întregi că România are capacitatea de a edifica noua societate, și fără tutela concretă a trupelor de ocupație sunt cuvintele lui Bodnăraș care par a fi răsunat plăcut în urechile liderului de la Moscova. Care, culmea! chiar a decis retragerea trupelor de ocupație din România. Fermitatea promisiunii s-a vădit cu prisosință în procesul ulterior de colectivizare a agriculturii. În numai cinci-șase ani, adică până în 1962, România avea înființate colhozuri chiar și acolo unde s-a vărsat sânge țărănesc pentru apărarea pământului familiei. După uriașa represiune ce a urmat războiului, aceasta a fost a doua ofensivă sângeroasă împotriva populației, de la sate de data aceasta, având drept țintă comunizarea agriculturii. În fosta regiune Suceava numărul așezărilor în care s-a manifestat opoziția țăranilor față de cedarea pământului din proprietatea familiei în cea colectivă a fost mare. Represiunea a fost pe măsură, astfel că, la Calafindești, de exemplu, câțiva săteni au fost uciși, ei preferând să se întoarcă în pământul lor înainte de a se naște înspăimântătorul „colectiv”, a cărui constituire încercau să o împiedice cu propria jertfă. Reunirea, cu japca și cu jertfe, a pământurilor avea între argumentele celor ce voiau colectivizarea și avantajul lucrării mecanizate a pământului. În anii aceia, 1957-1958 și următorii, se înființau și se dezvoltau pe lângă gospodăriile agricole colective (GAC) și SMT-urile (secții de mașini și tractoare), ulterior transformate în SMA-uri (secții de mecanizare a agriculturii). Apariția lor a mai provocat un dezastru, de data aceasta în rândul bieților cai, „rechiziționați” de către GAC-uri. Utilizați la ce sunt utilizați de când lumea – pentru transport și munci agricole –, caii au devenit iute dușmanii mecanizării, deci și dușmanii poporului. Ura politrucilor împotriva lor a fost cruntă, astfel încât bietele animale au ajuns hrană pentru porci. E ușor de înțeles jalea țăranului, mai ales a celui bucovinean, rămas fără pământ, atelaje și cal – animalul cel mai scump și mai util din gospodărie. A făcut epocă în Bucovina, prin anii ’80, deci într-o vreme când uciderea cailor încă se păstra vie în memoria satului, un spectacol de brigadă artistică de agitație realizat de profesorul Constantin Irimie din Moara, intitulat „Numai noi și caii”. Spectacolul a obținut chiar un premiu național la Festivalul „Constantin Tănase” de la Galați, dar a fost „premiat” cu zeci de mii de aplauze în spectacolele din așezările din județ, în care talentatul „morar” le-a susținut cu brigada sa. Acolo drama cailor era, dacă nu proaspătă, oricum de neuitat. Și de neiertat. L-am rugat pe profesorul Constantin Irimie să scotocească în arhiva dumisale, poate dă de versurile care i-au făcut celebru spectacolul. Iată prima și ultimele trei strofe: „Dacî zîcim noi minciuni/ Capu sî ni-l taii,/ Cî știm multi, oameni buni,/ Numai noi… șî caii!/…/ Rezemați lîngî șoproani/ Stau șî nu sî-ndoaie,/ Cî-s din cheli șî ciolani…/ Sigur… numai caii// Ne-am propus ca sî-i ducem/ Chiar șî-n tîrg la bai/ Șî precis cî ni-ntorcem/ Numai noi… nu caii// Noi am zîs, da n-am pre spus/ Cî s-audi afarî/ Șî, di aflî cii di sus/ Zău cî ni omoarî!” Să ne întoarcem însă la SMT/SMA-uri. Printre primele înființate în fosta regiune Suceava, în anii 1957-1958, în chiar vremea în care trupele sovietice se retrăgeau de pe teritoriul României, a fost cea de la Coțușca, raionul Botoșani. Prima fotografie reține imaginea intrării în secție, dominată de nelipsita stea „călăuzitoare” în cinci colțuri. A doua imagine redă două dintre tractoarele pe roți urmate de prășitoare, de specialist și de colectiviști eliberați de muncă fizică și deveniți observatori… Cea de-a treia imagine este cea mai interesantă, pentru că surprinde la lucru un tractor pe șenile (fost tanc?!!), de obârșie sovietică, importat probabil pentru a-l convinge pe marele vecin că suntem temeinic deciși să construim comunismul, din moment ce colectivizarea am realizat-o într-un timp record. Căci, nu-i așa?, un asemenea tractor nu te lasă niciodată în drum…