Lecțiile lui Traian Băsescu

Au trecut deja câteva zile și încă nu s-au stins ecourile întâlnirii de la Cotroceni a președintelui cu prim-ministrul României și cu ministrul de finanțe pe tema reducerii CAS. Nu s-au stins deoarece asemenea evenimente politice constituie, în opinia mea, principala muniție atât a politicii noastre, cât și a presei, partizane până la saturație.

 

Din cât se vede, se degajează o variantă a mai multor jurnaliști: „profesorul exigent” Băsescu le-a servit o lecție aspră invitaților săi, corigenți la economie și la legislație. Ei bine, tocmai de lecția văzută la televizor vreau să vorbesc. Și despre „corigenți”. Băsescu, profesorul Mai întâi, trebuie spus că lui Traian Băsescu îi place să facă pe profesorul. A dovedit-o de numeroase ori. Ca dovadă, unele dintre lecțiile sale au dispus de o recuzită și o logistică pe care orice dascăl și le-ar dori: displayuri uriașe, videoproiectoare și calculatoarele aferente cu informaticieni ultracalificați, hărți, planșe, arătătoare, spațiu oferit cu foarte mare larghețe de televiziuni și jurnale de actualități. Cele mai multe lecții le-a ținut în direct, la ore de vârf, iar monologul prezidențial a fost pregătit cu minuțiozitate. Mai țineți minte lecția despre starea economiei când a lansat celebra teorie despre „omul gras din spatele omului slab”? În fine, pentru că astfel de lecții am văzut și la alți lideri din afară și în exces înainte de 1989 în România, nu ne vom referi la ele, ci la acelea în care Traian Băsescu „lucrează” direct cu „elevii” săi. Strategii „didactice” Ca regulă generală, aceste lecții se desfășoară după un plan bine pregătit, așa cum stă bine oricărui profesor: se începe cu o expunere de motive, cel mai adesea anunțată dinainte, apoi, după un speech introductiv, brusc se trece la ascultare, iar „chiulangiii”, poate de nepregătire, poate de emoție, se fâstâcesc, dau din colț în colț, făcându-se de ocară. Cu atât mai mult cu cât simt ochiul neiertător al camerelor de luat vederi și hăul oprobriului public căscat dinainte-le. De aici mai departe, ar fi nevoie de tact pedagogic, dar profesorul, asemeni tigrului care simte transpirația de frică a dresorului, își continuă examinarea și mai abitir, plusând: aduce în discuție fel de fel de amănunte trecute cu vederea, dar relevante, cere cifre exacte și justificări, prea multe ca să poată fi memorate, caută nod în papură, trece repede de la un subiect la altul, rupe ritmul, cere informații despre lucruri cunoscute numai de el însuși sau extrase din materiale de ultimă oră, vezi MTO (Medium Term Objectives). Procedează întocmai ca profesorii care vor cu orice preț să pice un student sau elev căzut în dizgrație. Relevante în acest sens fiind tonul, când cald și înțelegător al vocii, când nervos, iritat, privirea insistent-iscoditoare, gesturile de gânditor profund și concentrare maximă… Simte când loazele sunt în dificultate, își freacă palmele, zâmbind disprețuitor, deși în față-i se află o tânără timidă, gălbui-lividă de frică. Lecții cu urmări Ei bine, lecțiile acestea le ține de aproape un deceniu, iar foștii „elevi” îi reproșează azi că „jucătorul” a rămas aproape singur, că în acești ani PSD a devenit mai puternic decât oricând, iar corupția atinge cel mai înalt nivel, că au fost „ciuruite” toate coalițiile, de la Convenția Democratică, alianța D.A., la USL, că au fost rupte în bucăți partide ca PNL, PDL… împreună cu care ajunsese la putere. Două sunt convingerile mele ca alegător și contribuabil conștiincios: 1. Ca politician, respectând Constituția și legile în vigoare, Traian Băsescu poate să aibă orice inițiativă politică dorește, iar în acești aproape zece ani a avut și reușite, dar și eșecuri. 2. Ca profesie, însă, în afara domeniului în care a activat până la Revoluție, comandant de vas și shipping, nu are, după cunoștința mea, o diplomă care să-i dea dreptul să profeseze ca economist. Băsescu și Nouriel Roubini În aceste condiții, i-a rămas șansa studiului individual și în particular. Însă despre cărțile citite, cu excepția Levantului lui Cărtărescu, nu a făcut caz niciodată. De aceea, ca să-i recunoaștem competențele de economist, musai trebuie examinat de profesorul Nouriel Roubini, fiindcă despre el vorbește cu stimă. Apoi îi vom asculta lecțiile seară de seară.