Consecutivă de perspectivă

Acela care mormăie că 2013 a fost cu ghinioane în șir este un alarmist inacceptabil, un mincinos tolerabil, un manipulator lamentabil și un ciumpalac (vd. Dicționarul limbii române politice moderne, ed. Traibăs).

 

A fost, dimpotrivă, plin de noroace grămadă, doar să întinzi mâna și să le găbjești, puse la îndemâna oricui n-are altă treabă de către binevoitori absolut altruiști, al căror unic scop comercial, când se sacrifică ei în bafta noastră, este să ne vadă pe noi fericiți și pe dumnealor cu rafturile goale. N-aveam decât să beau niscaiva răcoritoare și aș fi împărțit cu prietenii – promitea fluturașul – milioane de sticle asemănătoare și mii de premii x 2 (adică văzute dublu, cu toate că licoarea nu-i cu grade). Am băut de ne-am spart x 2,3,4 pe zi, eu pe-ale mele și amicii pe-ale lor, înzestrându-ne reciproc, spre consolare, cu câte o foarte bogată colecție de capace. N-aveam decât să beau o cafea stradală și să ascult un sunet galeș, care mi-ar fi adus 3 x 100 Euro/zi, să dau cu căciula după câinii stăpâni ai trotuarului. Am băut de-am amețit și am ascultat de mi s-a acrit, dar în afara clinchetului bănuților mei (cel puțin 6 x 0,50 Ron/zi) n-am auzit altceva în drăcovenie; într-un singur caz – dar nu de la izvorul făgăduințelor – am perceput un vag fragment de formulă intranscriptibilă, rostită printre dinți de unul căruia îi înghițise francul fără să-i verse ceva. Am jucat la jocul care zicea că îmi schimbă viața, dar nu mi s-a schimbat decât bruma de agoniseală. Cu același rezultat am cumpărat, de 3 ori, de cel puțin 100 de lei, o dată de la o firmă și de 2 ori de la altele, dar nu din toate câte mi-ar fi trecut pe sub freză și nu în aceeași zi – precum îmi cerea încâlceala regulamentului –, după care o fătucă zâmbăreață îmi ștampila o hârtiuță lătăreață; cu trei ștampile de-alea primeam un fierbător din 300, dacă nu se epuizau. Dar s-au epuizat, ticăloasele, tot ibricul din secolul trecut e baza. Pe altă prea generoasă șansă am șopingit de 5 ori (nu spun de câți RONi), ca să câștig 1 din cele 5 coșuri de cumpărături garnisite de ofertant cu ce trebuia să-i dispară urgent; însă m-am dus acasă tot cu sacoșica, cu toate că ea este ieșită de foarte multă vreme din termenul de garanție. Am onorat o sumedenie de alte oferte, valabile doar o zi, cu speranța că mă vor ferici cu 1 din cele 12.000 (să tot încapi!) de albume cu muzică – dacă era simfonică i-o cedam bunicii, ea nu mai aude cine știe ce și mă credea că sunt romanțe – și voi beneficia de o întâlnire cu o vedetă internațională. De muzică (săltăreață) am avut parte la domiciliu, pentru că banii erau pentru praz, iar cu vedeta – multinațională, aș zice – m-am întâlnit operativ, chiar acolo: era un instrumentist (virtuos) de la ansamblu, trimis după sfeclă. O bancă a făgăduit că dă, în fiecare săptămână, 10 premii de câte 1.500 de lei noi, dacă faci un împrumut la ea „la momentul potrivit”. Cum momentele așa nu lipsesc, l-am făcut. Acum mă împrumut la vecini, ca să acopăr ratele și mai ales dobânda. O marcă de detergenți praf a promis o mașină de spălat în fiecare zi, „dacă spăl românește”. Așa am procedat, că pe franțuzește nu știu cum se comportă indispensabilii de molton, iar pe englezește habar n-am cum se pronunță frecarea stăruitoare a sectoarelor expuse, însă am rămas tot cu magla și cu copaia. Achiziționând de 50 de lei același produs, m-aș fi ales și cu un excepțional echipament de iarnă, complet. M-am îmbulzit, au băgat prognoziștii spaime în mine, că vine cea mai cumplită iarnă a veacului, o să ne înghețe limba în gură și altele în alte părți. Deoarece n-a fost să fie, voi apela tot la străvechiul meu fular cu ciucurei, iar șoșonii o să meargă și așa, cu cataramele refractare la închidere, dacă îi leg cu sfoară. Premiile de pe urma apelor divers potabile și a bericilor felurit spumoase nu le mai înșirui, dar recunosc că după consumarea lor am beneficiat de excursii încununate de succes și confortabile, la proxima tufă. Tot o excursie, însă în Caraibe, efectuam pe banii unui făcător de iaurt, dacă îi ingurgitam cu fidelitate produsul; la cât am ingurgitat, mare noroc am avut că știam unde se află tufișul. Și să nu omit că m-aș fi aventurat și la un „Concurs Karaoke” cu trei categorii de premii („I = 1.000 Euro cash, II = Weekend de vis pt.2 pers. la munte, III = sesiune de înfrumusețare”), însă niște bucuroși de oaspeți turistici fără t.v.a. m-au sfătuit să-mi văd lungul nasului, că și la dumnealor e munte, iar doamna de la salonul de specialitate m-a prevenit că n-am decât să câștig, dar dumneaei nu mai are ce-mi face estetic. Aștept, cu încrederea nezdruncinată, ofertele promoționale, fără îndoială mai doldora de fabulos, ale anului următor.