„Nu cred că Suceava este un județ atractiv pentru străinii care vor vrea să cumpere teren agricol. Nu la noi este bătaia. Sunt zone productive în țară cu teren mult mai fertil, cu suprafețe mari, comasate, ce vor face cu siguranță obiectul discuției. În plus, Suceava are o populație rurală mai bogată decât în alte zone din țară, iar tentația banului nu va fi atât de mare. Chiar și până acum, în condițiile actualei legislații ce impunea anumite condiții, în zona noastră puțini străini au găsit să cumpere pământ, iar dacă au mai vrut au căutat în alte județe, precum Botoșani, Iași, Vaslui. Ai noștri nu mai vând” îi liniștește Vasile Schipor, șeful Direcției pentru Agricultură Suceava, pe sucevenii îngrijorați de posibilitatea ca, începând de anul viitor, orice cetățean al UE să poată cumpăra pământ în România.
În județul Suceava există 180.000 ha de teren agricol, din care până la 100.000 ha, teren arabil. Teoretic, totul este de vânzare, singura mare problemă fiind că în Bucovina nu există suprafețe mari, comasate, singura variantă de a face agricultură performantă. Cele mai mari ferme, de câteva sute de hectare, se regăsesc în zona Siret, Negostina, specializate fiind pe culturi de cereale, cartofi, mai nou rapiță, dar și pe culturi furajere. Iar pe ele muncesc deja, de mai mulți ani, investitori localnici. Greu de crezut că după ani de investiții cu profit, aceștia vor vinde străinilor. Dar când e vorba despre bani mulți, la care se pot adăuga și un an, doi de secetă, se poate întâmpla orice. Vorba românului: „Nu se știe, ca pământul”. Cu puțin interes și o viziune mai amplă asupra problemei, o eventuală achiziție masivă de teren agricol poate avea în vedere suprafețe aparținând mai multor comune, un exemplu fiind cazul celor doi tineri nemți din Hanovra care au concesionat pe rând aproape 1000 ha pe raza a 4 comune din zona Fălticeni, iar de 5 ani cultivă porumb, sfeclă de zahăr, grâu etc., cu producții mai mult decât „elegante” la hectar. La fel de bine ar fi putut să-l cumpere, dacă la vremea respectivă ar fi avut cu ce. „Nu județul Suceava ar trebui să se teamă de liberalizarea achizițiilor de teren agricol, ci țara întreagă” Când a aderat la UE, România nu a prevăzut în contract interzicerea achizițiilor de terenuri de către străini, precum alte state ca Ungaria, Polonia, Lituania. Până la sfârșitul acestui an, legislația românească permitea străinilor să arendeze sau să cumpere teren, nu mai mult de 100 ha, doar dacă înființau o firmă în România, aveau pregătire în agronomie și o experiență de 5 ani în agricultură. Așa restrictiv cum a fost, conform unei situații comunicate anul trecut de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, suprafața de teren arabil deținută de către investitorii străini în România se ridica la peste 700.000 ha, ocupând locul I în Europa la suprafețe cu proprietari din afara țării. Dintre cele 700.000 ha, deținute de italieni sunt 24,29%, germani – 15,5%, arabi – 10%, urmați de unguri cu peste 8%, spanioli și austrieci fiecare cu mai mult de 6%, danezi – 4,5%, olandezi și greci cu câte 2,5% și turci cu până la 1%. Însă UE ne-a tras de urechi că ducem o politică discriminatorie față de străini vizavi de accesul lor la terenul agricol românesc, astfel încât guvernul a dat o raită prin lege și a anulat recent restricțiile. De la 1 ianuarie 2014, pământul românesc – bun, gras, negru și mai ales foarte ieftin față de cel din alte țări ale continentului – stă la dispoziția fiecărui cetățean din UE. „Nu județul Suceava ar trebui să se teamă de liberalizarea achizițiilor de teren agricol, ci țara întreagă. Cu bani mulți, și eu, și vecinul din stânga, și cel din dreapta putem fi să vindem. Pe de o parte, directivele europene nu pot fi ignorate. Cel care le aplică însă, este supus judecății dacă le aplică cum vrea UE sau conform interesului și specificului țării noastre, în corelație cu perspectivele și intențiile noastre de viitor” crede directorul Vasile Schipor. Românii își vând pământul pentru că au nevoie de bani, străinii nu-l vând, din același motiv Cu copii de peste 20 de ani plecați în străinătate, prea bătrâni sau doar leneviți de valuta primită de afară, tot mai mulți români și-au arendat sau vândut și până acum suprafețele de teren. Le-au vândut și pentru că nu au avut cu ce bea la cârciumă, pentru că nu au bani să-și îngroape vreun bătrân, să-și mărite fata, să-și anvelopeze blocul în care locuiesc la oraș etc. Francezul, de exemplu, nu vinde pentru că știe că, peste 10 ani, feciorul lui va avea 18 sau 20 de ani, va merge sau nu la facultate și, la rândul său, ar urma să trăiască decent și chiar mai mult decât atât din munca la fermă. Noi vindem pământul deoarece, în ciuda minunatelor și eroicelor excepții de români care și-au înțeles rostul pe lume și au avut cu ce să facă agricultură, nu mai vrem să-l lucrăm. Din mână în mână, din proprietar în proprietar, suprafețe tot mai mari au devenit investiții profitabile pentru străini care fac agricultură sau au dezvoltat pe ele cartiere de vile, zone de agrement, hoteluri etc. „După distrugerea, după ’89, a formelor de organizare asociative, liberalizarea cumpărării terenurilor agricole este una dintre marile lovituri care se va da agriculturii românești. Sunt complet împotriva acestei idei, indiferent cum s-ar chema, indiferent dacă în lege se va spune că românii au prioritate la achiziții. Românii nu au bani așa că vor veni străinii cu bani și rezultatul va fi același. O să pierdem piață de desfacere pentru produsele românești, pentru că nu e nimeni naiv să creadă că investitorii străini or să-și vândă marfa în România. Dar cel mai grav mi se pare că vom pierde dragostea de pământ și de muncă. Din stăpâni și muncitori pe proprietățile noastre, vom ajunge în situația să ne ducem la marginea drumului și să căutăm cu ochii: cam pe unde a fost pământul meu?” a încheiat directorul Că și în județul Suceava se dă târcoale acelor multe sau puține suprafețe arabile vandabile este foarte clar. Samsarii de pământ au înțeles de luni bune ce câștiguri pot avea dacă înainte de a veni străinii cumpără ei cât pot de mult și, ca urmare, au început să bată pe la porțile oamenilor. Din fericire, sucevenii se lasă greu și parcă, într-adevăr, foamea de bani nu le arde gâturile. Sau poate doar mai așteaptă.
Comentarii