Salopetă de sărbătoare

Și înainte de 1989, când era una dintre cele câteva societăți de construcții din județ, și după, când numărul acestora a crescut considerabil, SUCT era/este o siglă de renume în branșa sa. Secția de Utilaje, Construcții și Transport, cum se chema înainte de 1989, nume păstrat și azi, și-a marcat întotdeauna teritoriul cu o autoritate și competență greu de egalat, mai ales de multele firme de construcții apărute în județ după Revoluție, înscriindu-se încet și sigur în elita celor ce, nou create, au plecat de la bun început la drum cu tehnică și tehnologii moderne, aduse din Occident.
 

Dumitru TEODORESCU

Parcursul colectivului SUCT a fost greu și înainte, și după decembrie 1989. Presiunea tovarășilor activiști, a termenelor de execuție, a întrecerii socialiste cu alte termene, a mofturoșilor cu funcții înalte, a căror „știință” sfida adesea adevărata știință, nu au lăsat șantieriștilor tihna de a-și face treaba cum și-ar fi dorit. Dar asta nu le-a adus vreodată sancțiunea unor lucrări prost executate, ci doar pe aceea de a le executa mereu parcă cu cuțitul la gât. După 1989, au lucrat în ritmul normal, dar cu teama continuă că nu vor prinde lucrări, teama de a le face cu forță de muncă diminuată și din ce în ce mai prost calificată, totul sub aspectul măcinător de energii și speranțe că cine știe când primesc banii pentru lucrarea executată și dată în folosință. Se adunau sute de miliarde de lei datorii ale statului față de șantier, se lucra cu bani din bancă, nu pe banii neprimiți de șantier, numai pentru a nu pierde din ce în ce mai mulți salariați, a nu pierde experiență și ritmul retehnologizării, numai pentru a rămâne pe piață. Pe de altă parte, și înainte, și după, nu au lipsit satisfacțiile punerii în operă a unor lucrări ce rămân în patrimoniul de izbânzi ale meseriei de constructor. Probabil că tocmai această bătălie cu vremurile, cu războaiele ei câștigate sau pierdute și atunci și acum, i-au determinat pe cei de astăzi să-și „adune” existența de 60 de ani – chit că aceasta se împarte sub orânduiri diferite – într-un singur tot. Este, după știrea noastră, printre foarte puținele aventuri economice ce au curajul să-și revendice întreaga vârstă într-un trup jumătate „comunist”, jumătate capitalist, sau ce-o fi astăzi. S-ar putea să existe voci proletcultiste de-acum care să înfiereze această îndrăzneală. Treaba lor. Nemții, acaparați de Hitler și ideologia lui neagră, n-au distrus nici uzinele Man, Daimler Benz sau Bosch, nici autostrada est-vest făcută în timpul nazismului, când Hitler a căzut. Noi am vrut să ștergem de pe fața pământului și pe Ceaușescu, și tot ce s-a făcut în timpul lui… Răstimpul de 60 de ani sărbătorit de SUCT Suceava trece pragul nesigur dintre cele două etape istorice și-și asumă întreaga istorie a afacerii acesteia, cu izbânzile și înfrângerile ei. Semnificativ este faptul că oamenii de acolo se scutură de toate peticele puse de vremuri peste salopeta lor, apărând astăzi în salopeta curată de sărbătoare, mândri că din mâna lor au ieșit lucruri pe care distrugătorii noștri moderni nu au reușit încă să le facă să dispară, iar în portofoliul de obiective construite se adaugă mereu altele, care le duc mai departe renumele.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: