Moda protestelor

De la o vreme, pe ici pe colo, din nou proteste. De stradă, de piață… Parcă ceva mai puțin abstracte decât cele, cvasipermanente, adesea pentru te miri ce, de pe rețele de socializare sau virtualele liste de semnături pentru ori împotrivă. Desigur, a vorbi despre o „modă a protestelor” implică un risc de a fi acuzat fie că ești cu alții (adică nu cu ei, cei simțitori față de o cauză, gata să te taxeze cel puțin drept nesimțit), fie că ești un ins care așteaptă poate ca, într-o zi, să fie beneficiarul unui oarece câștig picat pleașcă, fără să fi mișcat un deget, după ce unii și-au scuipat bojocii între jandarmi. Au fost/sunt pentru și împotriva maidanezilor, pentru și împotriva Roșiei, pentru drepturile studenților, pentru drepturile feluriților lucrători din sănătate, pentru cele ale pacienților etc.

 

Și e posibil să mai fie. Iar până ca și dumneata să simți, poate, nevoia de a fi acolo ori dincolo, în toiul evenimentelor de acest fel, le privești din când în când prin sticla aburită a ferestrei sau prin sticla scânteietoare a ecranului încercând să te limpezești și să-ți dai seama de-al cui ești. Deoarece constați că protestele, după țelurile lor, înseamnă adesea și vârste diferite, și pancarte felurite (de la cele scrise cu pixul pe cartoane de ambalaj, la cele livrate pe cine știe câți marafeți de firme specializate în publicitate outdoor), desigur chipuri diverse (unele supte și îndârjite, altele surâzătoare, de inși care își fac plimbarea prin centru) și nu în ultimul rând de straie. Chiar așa! Într-un supliment de weekend, tocmai cu acest nume, „Moda protestelor”, am foiletat câteva pagini color cu îndrăznețe și colorate fashioniste de ocazie (cred că de ocazia Roșiei și cea a cățeilor) pășind pe caldarâm ca pe catwalk. Desigur, cu pași de feline.