Constantin N. Hurmuzachi, 150 de ani de la naștere

Familia Doxachi și Iliana Hurmuzachi au avut cinci băieți și două fete: Constantin, Eudoxiu, Gheorghe, Eufrosina, Eliza, Alexandru și Nicolae. Cel mai mic copil din această familie, Nicolae, la rândul său, împreună cu Natalia (născută Stârcea) a avut doi copii: Constantin și Alexandru.

 

Constantin s-a născut la 3 octombrie 1863, în urmă cu 150 de ani, în orașul Cernăuți. S-a pregătit și instruit într-o atmosferă plină de rigoare și de simțăminte patriotice, proprii acestei mari familii despre care George Barițiu scria: ”Numai așa s-a putut întâmpla ca cei cinci frați și două fiice ale lor, deși crescuți între atâtea limbi, au ajuns să fie tot atâtea modele de virtute private și publice, totodată însă și aprigi luptători pentru desvoltarea noastră națională în timpuri de acelea pe când a se numi cineva român, trecea aproape de crimă”. A urmat cursurile primare și liceul la Cernăuți. Încă din vremea când era elev la școala primară și mai cu seamă la liceu, Constantin Hurmuzachi manifesta o mare pasiune pentru cunoașterea naturii. In anul 1881 a susținut examenul de bacalaureat cu rezultate excepționale, după care s-a înscris la cursurile Facultății de Filozofie și Științe din Viena. În anul următor părăsește aceste cursuri și devine student la Facultatea de Drept din Cernăuți și apoi, în anul 1888, licențiat în drept. După absolvirea Universității Cernăuți a lucrat scurtă vreme în administrație, după care se consacră cercetărilor biologice, iar în plan social „desvoltării noastre naționale” în Bucovina. Interesante sunt preocupările devenite complementare pentru Constantin N. Hurmuzachi și anume: entomologia, pe de o parte, și activitatea social-politică pentru românism, pe de altă parte. De la debutul său cu articolul „Fauna de coleoptere din Bucovina” (din 1888) și până la studiile cu caracter practic în entomologia aplicată, constatăm aceeași personalitate puternică, tenace și profundă în orice demers. In anul 1897, la Viena, Constantin Hurmuzachi a publicat monografia „Fluturii din Bucovina”, studiu în care descrie 834 de specii de macrolepidoptere cu răspândirea lor în regiune. În monografie sunt aduse numeroase forme și specii noi între care genul Erobia manto trajanus Hurmuzachi, Erobia pharto romania Hurmuzachi și propunerile privind împărțirea biogeografică a Bucovinei în raioanele alpin, baltic și pontic, însoțite de o frumoasă hartă biogeografică. Cu un an mai târziu, în 1898, a publicat lucrarea „Schița de vegetație a Bucovinei”, iar între anii 1901-1907 a publicat alte două lucrări privind definirea speciei și subspeciei. Constantin N. Hurmuzachi s-a ocupat de cercetarea unor specii controversate – Potentilla și Rubus – și a inventariat 21 de specii de Potentilla cu două specii noi pentru flora României-Potentilla norvegica și Potentilla pusilla, și 47 de specii de Rubus. În studiul „Darea de seamă introductivă despre speciile din genul Rubus aflate în România” a notat cu rigoare speciile și răspândirea lor. Constantin N. Hurmuzachi a semnalat răspândirea plantei, acum monument al naturii, Fritillaria meleagris (laleaua pestriță sau bibilica) în Bucovina, inclusiv cu măsurile necesare de ocrotire a acestei frumoase plante. Astăzi planta, laleaua pestriță, este pe cale de dispariție și în zonele noastre. Opera științifică a entomologului Constantin N. Hurmuzachi înseamnă cca. 90 de studii și articole, lucrări și volume, lucrări devenite un tezaur științific pentru biologia românească. În semn de omagiu, elevii săi i-au imortalizat numele prin denumirea unor taxoni cu numele de Hurmuzachi: Hormuzachia Gușuleacgen din familia Boraginaceae și Hydrachma hormuzachii – specie din Hy-drocarina. Cunoscut pentru activitatea științifică, în anul 1919 a fost ales membru de onoare al Academiei Române și membru al Societății Naturaliștilor din România. În anul 1931 i s-a conferit titlul de „Doctor Honoris Causa” al Universității din Cernăuți și a fost numit profesor de entomolgie și biogeografie la Facultatea de Științe a acestei universități. Constantin N. Hurmuzachi, timp de 22 de ani, respectiv între anii 1892-1914, a elaborat și publicat studii și articole destinate să apere limba, istoria și cultura română și drepturile românilor din Bucovina austriacă. În perioada 1910-1914 a fost deputat în Dieta Bucovinei, susținând și în această demnitate publică interesele românilor. A militat pentru menținerea, conservarea și promovarea conștiinței naționale prin limbă și religie și pentru afirmarea drepturilor social-politice ale românilor în ajunul actului Unirii de la 1918. Prin activitatea sa și ca deputat s-a alăturat celorlalți deputați români din Parlamentul din Viena: Gheorghe Grigorovici, Constantin Isopescu-Grecul, Alexandru Hurmuzachi, Teofil Simionovici, Aurel Onciul ș.a. În anul 1925 Constantin N. Hurmuzachi revine în Bucovina împreună cu soția Zola Kalmuțchi și cei doi copii, Nicolae și fata Alice, împarte moșia Robcea țăranilor și apoi se stabilește la Cernăuți. Prin activitatea științifică și cea social-politică,Constantin N. Hurmuzachi și-a câștigat un loc distinct în cultura Bucovinei, a afirmat și susținut prin presa vremii, prin comunicarea directă cu oamenii și prin Dieta Bucovinei drepturile românilor și a militat pentru menținerea românismului în Bucovina.