Vatra Dornei – ieri și azi (3)

În această zonă centrală, incredibil!, au fost instalate buticuri. Sunt lucrate din lemn, la sugestia unor „specialiști”, pentru a se încadra în „specificul zonei”, realizându-se în realitate adevărate magazii, prevăzute cu burlane din tablă (poate au și sobe!), deci s-au consolidat puternic, ca niște adevărați „gospodari” (nu ar fi de mirare să aflăm că li s-a dat în proprietate pământul pe care au fost construite).

 

Ce vând? Mărfuri de cel mai prost gust, un adevărat carusel al kitsch-urilor: baloane, jucării din plastic, iconițe, cercei, mărgele, ținte pentru urechi, împletituri din nuiele, blănuri și alte asemenea nimicuri, pe care comercianții ambulanți le califică drept produse „artizanale” specifice zonei. Cât de curând vom auzi și manele, care vor înlocui fanfarele de altădată. În această zonă, de o parte și de alta a aleii centrale, gazonul a fost lichidat, cumpărătorii acestor „mărfuri”, mai ales în zilele când au loc anumite evenimente locale, trec pe unde vor „mușchii lor”. Majoritatea acestor cumpărători mănâncă semințe, decojindu-le cu o dexteritate uimitoare, în vreme ce copiii își strigă bunicii cu apelativul mamaie și tataie. Să nu uităm de grătarele cu mici, care, de „Zilele municipiului Vatra Dornei” (iulie a.c.), au fost așezate pe gazonul din apropierea Izvorului „Sentinela” (un turn, amintind de construcțiile medievale, care avea la bază un izvor cu apă minerală, astăzi secat. Turnul, privit cu atenție, prezintă o curiozitate „contemporană”, care nu-ți poate provoca decât un zâmbet sarcastic: în partea din față, se poate observa o încercare de renovare, făcută în grabă, turnul fiind mâzgălit cu var și vopsea, dar culmea, numai până la jumătatea sa!; partea de sus a construcției, ca și spatele acesteia au rămas nerenovate, cu partea lemnoasă în paragină și cu zone unde tencuiala este căzută). În acest mod, zona a rămas fără gazon, copacii au rădăcinile ieșite din pământ, uscate, parcă ar fi într-o adevărată Sahară. Autoritățile administrative locale riscă, prin nepăsare, să transforme Parcul într-un bâlci. Mărginind aleea centrală pe ambele părți, constatăm existența unor busturi, reprezentând câteva personalități marcante din cultura română: Mihail Kogălniceanu, Ion Luca Caragiale, Mihail Sadoveanu, George Enescu, Ciprian Porumbescu, simbolic patronați, în capătul aleii, de chipul în bronz al marelui poet național, Mihai Eminescu. Am fost cu adevărat oripilat, când privind mai atent, într-una din zile, am observat, în partea dreaptă a aleii, chiar la intrarea în Parc, un personaj nou, care nu a existat atunci când a fost realizat ansamblul statuar, înainte de 1989. Personajul poartă numele de Ion Luca. Să nu credeți cumva că este un geniu răsărit în cultura română într-un moment neprielnic, care nu a putut fi așezat la locul ce i se cuvenea, atunci, din motive politice, un „dezident” sau un „revoluționar” al evenimentelor care au produs schimbările politice din țara noastră, de la cumpăna ultimului deceniu al veacului al XX-lea. Se cuvine să-l prezentăm cititorilor. (Va urma) Prof. dr. ANGHEL POPA