De la un anunț (…mortuar), la Titanic (vals)

 

> Anunț. Cu adânc regret, anunțăm moartea celui care a fost – și nu mai este – dl Doru D. Muncă > Calificare. Desemnarea în funcții înalte a unor persoane cu alte calificări nu este, se vede treaba, o „specialitate” exclusiv românească. Răspunzând unui astfel de reproș, Jacques Chirac, prim-ministru în 1986, a replicat: „Și ce dacă? Nici ministrul marinei nu știe să înoate și totuși se descurcă”. > Chicago. Pare greu de crezut, dar are – după Varșovia – cea mai numeroasă populație poloneză din lume. Dar nu este o excepție. În New York trăiesc mai mulți islandezi decât în Dublin, mai mulți italieni decât în Roma și mai mulți evrei decât în Tel Aviv. > Disperare. Nu-ți dai seama cât de puternic ești decât în clipa în care singura, ultima ta opțiune este să fii puternic.” (Bob Marley) > Floare. Nu rupe floarea dacă vrei să-i culegi rodul. > Iertare. Ne cerem iertare atunci când totul este prăbușit, iar această penitență tardivă nu mai poate repara nimic. > Înțelept. N-am chef să-mi cheltui timpul încercând să câștig bani. > Last. Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, pentru că într-o zi chiar va fi. > Masacru. Operațiune macrosocială contând în reducerea masivă a populației în scopul îndeplinirii obiectivelor microeconomice ale unor indivizi . > Media. „Mai plantăm 2-3 arbori, copii, cât mai stau televiziunile cu ochii pe noi; apoi, cu toții, la drujbe și la topoare!” (după Ovidiu Pecican) > Nelegiuit. După C.V. Tudor, nelegiuit nu însemna, în vechime, om fără lege, ci nebotezat. Legea supremă la strămoșii noștri era botezul. > Noroc. Norocul s-a fudulit de o vreme: trage numai la case mari. > Oana (Pellea). Deșteapta „fată a lui tata”. Dacă nu știați, citiți doar câteva din panseurile fiicei lui Amza! 1. Când ești mort, nu știi că ești mort. E greu doar pentru ceilalți. La fel și când ești prost. 2. Prostia nu-i doare pe posesori, ci pe cei din jurul lor. 3. Și, totuși, paradoxal, proștii trăiesc mult pentru că nu sunt doriți nici pe cealaltă lume. Dar, ce e mai rău, e că ei au… și două drepturi esențiale: dreptul de a candida și dreptul de a vota. Și, uite-așa, ne procopsim cu ei pe toate ecranele televizoarelor. Of, Doamne! > Plăcere. Nu-i nimic mai plăcut decât să întâlnești pe unul mai slab ori mai prost decât tine. > Poezie. Poezia este o religie fără speranță. (Jean Cocteau) > Precauție. Păzește-te de cel care nu mai are ce să piardă. > Pustiu. „Nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.” (Octavian Paler) > Right. M-am săturat de acei oameni care spun că dacă critici administrația nu ești un adevărat patriot. Trebuie să afirmi, și cu fermitate, că noi suntem americani și avem dreptul de a critica orice administrație. (Hillary Clinton) > Sărăcie. Există oameni atât de săraci, încât nu au nimic altceva decât… bani! > Similitudine. E bine să știm, să înțelegem că prietenia, încrederea care îi leagă și adună pe borfași, pe infractori, este de aceeași natură esențială cu prietenia politicienilor din partide diferite: ea se bazează pe cumpărare, pe bani, pe negociere. (A. Major) > Soluție. Ce ar trebui să schimbăm ca România să poată răspunde normelor internaționale? Normele internaționale. > Testament. Conștient sau nu, orice scriitor își gândește prima lui carte ca pe un esențial testament. > Titanic (vals). George Soros, bogătașul american de origine maghiară, își amintește că, la repetatele sale avertismente adresate Consiliului Bancherilor Americani (cu privire la excesele creditării fără limite și garanție), sobra adunare a fumătorilor de trabucuri scumpe i-ar fi replicat că e tardiv. „Trebuie să dansăm până se oprește muzica” ar fi răspuns bancherii. „De fapt – comentează post factum G.S. – muzica tăcuse de mult, dar ei preferau s-o audă în continuare…”. Nimic nou: și pe „Titanic” muzicanții au fost ultimii care și-au încheiat prestația…