Prin soarele Atenei

Exact aceasta este senzația la început de august 2013: de înaintare prin soarele lichefiat de propria temperatură. Am mai trăit-o în 2007, la Volgograd/Stalingrad, într-un fel asociată tot cu Universitatea ,,Ștefan cel Mare” Suceava, coorganizatoare atunci, împreună cu Filosofia instituției de învățământ superior din celebra localitate rusească, a unei manifestări științifice, ,,Ființa umană în concepțiile filosofice contemporane”, sub patronaj UNESCO.

 

,,Tot”, deoarece solicitarea acreditării de presă la lucrările Congresului Mondial de Filosofie de la Atena (4-10 august 2013, ediția a XXIII-a), a avut, personal, și această motivație, participarea la prestigiosul forum a cinci universitari suceveni: Viorel Guliciuc, Sorin Tudor Maxim, Dan Ioan Dascălu, Bogdan Popoveniuc și Niadi Corina Cernica, dintre care patru și-au și susținut efectiv comunicările la Congres, Bogdan Popoveniuc fiind împiedicat în ultimul moment de o problemă neașteptată să plece în Grecia. Drumul din Suceava la Atena și de la Atena la Suceava, trebuie spus de la început, s-a bucurat de sprijinul companiei Lilian Express, cunoscută (inclusiv în capitala elenă, unde taximetriștii nu aveau nevoie de adresa ei) și apreciată pentru preocuparea privind confortul călătorilor, și al unei admirabile echipe însuflețite de solidaritatea și grija lui Vasile Condrei, directorul Agenției Botoșani (cap de linie pentru cursa noastră), grație căruia dl Cezar (Suceava), dna Mariana (București) și dnele Lili și Angela (Atena) s-au implicat efectiv în reușita acestei deplasări. Deplasare importantă și sub aspectul civilizației mijlocului de transport, dacă ne gândim, de pildă, că Dan Ioan Dascălu și-a prezentat comunicarea chiar în ziua ajungerii la Atena, după 26 de ore de mers cu autocarul. Așadar, mulțumiri Vasile Condrei și Lilian Express! Hotelul nostru, ,,Stanley” (altă alegere inspirată!), fiind situat aproape de piața Karaiskaki, iar lucrările Congresului desfășurându-se în Campusul Universitar Zografos, în clădirea nouă a Școlii de Filosofie (sediu al Facultății de Filosofie și al altora, de tip umanist și artistic), treceam zilnic, întârziind uneori din cauza deselor și lentelor lumini roșii ale semaforului, prin preajma unui monument marcat de nota de stranietate pe care i-o dădea nu atât condiția de creație a artei plastice moderne, cât materialul preferat de autor, marele sculptor Costas Varotsos, sticla, în întruchiparea unui alergător, a alergătorului prin excelență, maratonistul. Înalt de 12 m, maratonistul redat în mișcare, cu străfulgerări în schimbare după schimbările luminii, mi-a evocat chiar caracterul de maraton, de cursă lungă, al Congresului Mondial de Filosofie. Preparativele au început imediat după încheierea celui precedent, în 2008, din Coreea de Sud, cu discreție și eficiență, dar și cu sentimentul unei majore responsabilități, generate de organizarea lui în Grecia, țara în care s-a născut Filosofia și care i-a dăruit omenirii pe uriașii săi gânditori, Socrate, Platon și Aristotel, la 2400 de ani de la înființarea primei școli de filosofie în grădina lui Akademos, Academia lui Platon. Aceasta a însemnat cinci ani de neodihnă pentru echipa lui Konstantinos Voudouris, președintele Comitetului Elen de Organizare a celui de-al XXIII-lea Congres Mondial de Filosofie, într-o numărătoare care a început cu forumul din 1900 și care, cu puține excepții, a respectat intervalul de cinci ani, al lustrului. Deosebit rămâne și sprijinul lui William L. McBride, președinte al Congresului în virtutea funcției sale de președinte al Federației Internaționale a Societăților de Filosofie, organizatoarea Congresului, și, desigur, susținută de fapte, și precizarea desfășurării acestuia sub auspiciile președintelui Republicii Elene, dr. Karolos Papoulias. În ce mă privește însă, nu pot să nu mărturisesc că am fost fermecată de Konstantinos Voudouris. Scurtele și densele cuvântări rostite la începerea Congresului, la ceremonia deschiderii și apoi închiderii sale oficiale, s-au integrat firesc unei prezențe stenice exemplare, Domnia Sa îngemănând un calm imperial cu o modestie caldă, unite cu un soi de ubicuitate: se afla întotdeauna și într-un loc care îi permitea o privire de ansamblu și alături de protagoniștii momentului. După ce l-am văzut verificând punerea la punct a decorului pentru piesa de teatru, strângând afabil și mâna demnitarilor și a instrumentiștilor gata de un preludiu muzical pentru vernisajul de la Școala de Filosofie, nici nu m-am mirat descoperindu-l spre sfârșit în spațiul scenei, la o margine a acesteia, pe un taburet, când urmărind atent pregătirile muzicienilor și dansatorilor, pentru un final artistic pe măsura inaugurării, când trecând pe verticală cu viteza destinderii unui arc ca să împiedice politicos și ferm rătăcirea vreunui intrus în același spațiu. Revenind însă la ideea de maraton, asemănarea se verifică și în cazul celor circa 3000 de participanți din 105 țări, și sub aspectul dorinței personale de a supune pentru validare comisiilor exigente ale Congresului lucrări interesante, și sub aspectul etapelor de parcurs în timp, care l-au menținut viu în orizontul așteptării.

,,Noi, grecii de astăzi, vă urăm bun venit din adâncul inimii și vă invităm cordial la Congres pentru o săptămână de viață împreună în armonie și modestie, dar și în spiritul combativ care ne stimulează să excelăm în cercetarea filosofică a înțelegerii și a adevărului. Acest Congres ne oferă posibilitatea de a ne cunoaște mai bine, de a comunica onest și pe cât este cu putință ca ființe raționale ale lumii noastre, mică și mare deopotrivă, de a exprima gânduri rodnice și pozitive asupra stării de lucruri din civilizația noastră universală; de a încerca atingerea unui echilibru între convingeri și teorii, concepții și moduri de viață diferite, cu un ridicat simț al responsabilității morale față de omenire și de toate celelalte specii naturale” KONSTANTINOS I. VOUDOURIS Președinte al Comitetului Elen de Organizare al celui de-al XXIII-lea Congres Mondial de Filozofie

Afișul și Programul Congresului au decupat imaginea Filosofiei dintr-un șir de personificări de pe frescele Universității din Atena. Clădirea acesteia, a Academiei și cea a Bibliotecii Naționale, considerate drept centrul intelectual al așezării, alcătuiesc un trio arhitectural emblematic, fiind cele mai im-portante edificii în stil neoclasic din capitala elenă. El te trimite cu gândul la Acropolă, coloanele Universității la Propylaia, ,,poarta” prin care trebuie să treci ca să ajungi la templele ei, iar intrarea în Academie la Erehteion, ale cărui vestigii continuă să povestească despre lupta dintre Atena și Poseidon pentru statutul de patron al orașului. Un oraș care astăzi numără patru milioane de locuitori, jumătate din populația Greciei, și cred că aproximativ tot atâția porumbei. Din motive care mi-au rămas ascunse, un pâlc cât suprafața acestuia prefera spațiul verde din fața Bibliotecii, blânzii porumbei abia ferindu-se de pașii privitorului. Mai târziu aveam să-i întâlnim printre măslinii Acropolei, dar și pe vase străvechi la Muzeul de Artă Cicladică al Atenei, evocându-ne timpuri imemoriale: ,,Și porumbelul s-a întors la el, spre seară, și iată avea în ciocul său o ramură de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scurs apa de pe fața pământului”. Chiar și închise la ora târzie a după-amiezii, toate trei meritau admirate și cercetate îndelung, iar câțiva congresiști, ușor de recunoscut după ecusoane, o și făceau, apelând nu o dată și la aparatul foto. Rând pe rând, cu toții, i-am salutat pe Socrate și Platon și ne-am ridicat privirile spre cer pentru o reverență sui-generis Atenei, câștigătoarea disputei cu Poseidon, aflată deasupra tuturor în vârful unei coloane înalte, cu sulița și scutul într-un gest ferm de apărare a orașului. Ceremonia de inaugurare a Congresului Mondial de Filosofie i-a oferit Atenei, și prin ea Greciei întregi, ocazia de a-și prezenta lumii, încă o dată, trecutul și prezentul într-o simultaneitate asigurată de puterea artei. Irodio, Odeonul, teatrul construit pe Acropolă în stil roman de senatorul Herodes Atticus în anul 160, restaurat și căutat pentru memorabile spectacole muzicale și dramatice, s-a dovedit aproape neîncăpător pentru desfășurarea acesteia, poate și pentru că programul înscrisese numele prim-ministrului Antonios Samaras și al primarului Georgios Kaminis, or în Grecia acestei veri incendiare motivele pentru protest sunt mai multe ca oricând. Dar în cele din urmă, o liniște fremătătoare s-a ridicat asemenea unei cortine, lăsând spațiu generos de respirație vrăjii muzicii și dansului. Mai ales muzicii, în interpretarea remarcabilă a Orchestrei Simfonice a Atenei și a Corului Mixt Municipal (dirijate de Eleftherios Kalkanis și, respectiv, Stavros Beris) cu piese din ,,Medeea” lui Cherubini, ,,Orfeu și Euridice” de Gluck, ,,Ruinele Atenei” de Beethoven, dar și cu altele, de asemenea entuziast aplaudate, de Manos Hadjidakis și Mikis Theodorakis. Cadrul insolit, cu zigzagul ruinelor conservate, fosforescente la căderea nopții, ușorul vertij instalat de amfiteatrul abrupt, cu cele mai multe din cele 5000 locuri ale sale agățate parcă pe un perete de piatră, și frumusețea spectacolului, urmat de coborârea înceată de pe stânca sacră a Greciei, cum este supranumită Acropola, de mersul alene spre hoteluri și case, pentru o cât mai îndelungă savurare a unei asemenea seri au făcut ceremonia de inaugurare a Congresului memorabilă și greu de egalat.