In memoriam: „Trei, doamne, și toți trei !…”

 

S-au dus dintre cei vii trei, Doamne, și toți trei în jurul vârstei de 54 de ani, toți profesori de limba și literatura română! Oameni de catedră, profesioniști de excepție, cu o capacitate intelectuală deosebită, care au crezut totdeauna în virtuțile morale ale colegilor, în șansele de modernizare a învățământului. Amintirea despre ei este o mărturie a unor timpuri ce nu se vor mai întoarce, de aceea cobor pe scări în adevăr, cu respect și pioșenie. Caut să suprapun existența lor cu existența climatului în care și-au desfășurat activitatea pentru a găsi planul social-istoric cu toate celelalte planuri de existență, scurgerea timpului materializându-se și prin dispariția unor fenomene, a unor intelectuali iluștri. Reorchestrarea datelor vieții distinșilor dascăli este un montaj cinematografic, un colaj, o carte neterminată – o amintire care doare. Erau colegi care aveau harul umorului, erau sclipitori la glumă, fermecători în tot ceea ce spuneau și spuneau bine, figuri de intelectuali fălticeneni care au câștigat imagine pe parcursul vieții didactice, datorită muncii de la catedră. Ei au întrupat puterea de muncă intelectuală dusă până la limite, înțelegerea lor ageră aducând lumină, vibrație de inteligență și speranță. Erau critici tăioși, dar fără răutate, figuri ce proiectau pe diferite planuri ale învățământului metode moderne de predare a limbii și literaturii române. Existența celor trei dascăli s-a contopit cu viața din școală. Cei din breaslă erau deprinși cu prezența lor la consfătuiri, simpozioane, cercuri de limba și literatura română, concursuri școlare, medalioane literare, sesiuni științifice. Profesorii Teodor Sofia, Gheorghe Miserciu și Ion Mateiuc iubeau elevii și aveau conștiința profesiei alese. Îi vedeam mereu împreună în după-amiezi în care vorbeau uneori „de moarte”, devenind, firesc, melancolici. Acești trei dascăli aleși aveau o activitate școlară pasionată, de o inspirație mereu vie, mereu prezentă, aveau daruri și haruri didactice alese. Din sufletul lor a crescut flacăra conștiinței elevilor de a fi harnici, silitori, competitivi, deosebiți. Am făcut parte din aceeași generație. Dascăli fără pereche, îndrăzneți, deschizători de drumuri noi în cariera profesională care invitat colegii de breaslă pe câmpuri de activitate neștiute înainte. „Trei, Doamne, și toți trei” oameni de inspirație de catedră, de idealuri mărețe, stâlpi de lumină la razele cărora s-au încălzit și au înflorit speranțele generațiilor tinere fălticenene. De aceea foștii elevi, astăzi oameni împliniți profesional, culeg cu pietate fărâmile risipite ale uriașei lor moșteniri. În pragul vremurilor depărtate, al amintirilor, o mustrare se îndreaptă pururea spre cei care i-au uitat. Cei trei s-au luptat cu o lume întreagă de metehne și cu ei înșiși și au știut să se ridice deasupra amănuntelor, au știut să privească mai departe. Astăzi, după atâția ani de retragere în neant, amintirea celor trei dascăli stă ascunsă ca-ntr-o candelă ce încă mai pâlpâie. La capul lor străjuiesc criptele bătute de ploi, de zăpadă, de frig și îngheț, doar credința lor continuă să nu se istovească în neuitare. Prin amabilitatea profesioniștilor de la ziarul „Crai nou”, aduc un pios omagiu celor trei dascăli care s-au stins înainte de a-și termina cariera.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: