Lecția de management cultural de la Suceava

…Imaginea cu care deschidem acest text nu sugerează mai deloc dinamismul și nu are nimic spectaculos. Doi oameni pe o scenă nedecorată (cea de la Auditorium „Joseph Schmidt” al USV). Constantin Chiriac, cu obârșii ieșene (dintr-o localitate de pe lângă Prut), actor și manager.
 

Constantin Chiriac și Matei Vișniec

Matei Vișniec și Ion Lungu

Un moldovean care, ajuns la Sibiu, a creat acolo un festival internațional de teatru considerat a fi al treilea din Europa (a XX-a ediție tocmai s-a încheiat) și, în acest context, a făcut din oraș capitală europeană a culturii. Foarte pe scurt (fiindcă ar fi multe de relatat), care a produs și a vândut cultură, astfel trezind și canalizând energii locale (plus naționale, plus internaționale…), artistice, sociale și economice care fac nu numai ca festivalul să crească neîncetat, de la an la an, ci, totodată, municipiul Sibiu și împrejurimile. Alături, dramaturgul (despre care în aceste zile s-a spus, din partea unor persoane cu autoritate, că ar fi acum, în lume, cel mai cunoscut – jucat – autor român din toate timpurile!) și jurnalistul originar din Rădăuți Matei Vișniec. Care, în mod public, în contextul acestor zile teatrale ce-i poartă numele, a vorbit adesea, despre vise… Dintre cele care, să spunem, contaminând, ar putea fi visate în mod colectiv, creativ și cu ținte – culturale, sociale și economice – în zona profiturilor multiple. Ieri, Constantin Chiriac, generos și onest interesat (bunăoară, deoarece trimiterea unor spectacole dinspre Sibiu spre Bucovina, în continuarea edițiilor viitoare ale festivalului din Sibiu, va determina, în ansamblu, scăderea cheltuielilor cu aceste spectacole), după ce a dat cuvântul (splendid!) actorului-recitator, a susținut în fața a câteva zeci de suceveni (prezentați protagoniștilor de coordonatoarea „Zilelor Matei Vișniec”, poeta Carmen Veronica Steiciuc) o adevărată sesiune de training gratuit de management cultural. Un curs cu exemple dintre cele mai ilustrative despre cum o aventură ca cea pe care a creat-o poate deveni o certitudine, un fapt de incontestabilă valoare ca întreg și în toate articulațiile și nuanțele sale. Nu în ultimul rând, ca membru în juriul care spune „da” sau „nu” localităților cu pretenții de a deveni capitale europene ale culturii, a oferit sugestii utile, dincolo de orice perspectivă exaltantă, unei comunități (ca a Sucevei, întrucât chiar Suceava era vizată) care s-ar încumeta să aspire la această calitate. La care, bunăoară, a aspirat (și era gata-gata să o atingă!) și o așezare rurală din Danemarca, de doar câteva mii de locuitori. Cu precizarea, la fel de necesară, că și dacă un astfel de țel nu este atins, eforturile comunității nu sunt irosite; ceea ce se clădește în acest sens rămâne și funcționează în folosul ei. Constantin Chiriac și Matei Vișniec au fost ascultați inclusiv de președintele CJ, de prefect, de rectorul universității, de șeful direcției de cultură ș.a., care au dat semne (mă încumet să spun: inclusiv cu o anume îngrijorare) că primesc oferta, că se vor strădui să se implice astfel încât, treptat (…începând din anul ce vine sau, mai bine spus, pentru acesta), să găsească modalități de a o gestiona în folosul sucevenilor, al Bucovinei. Cu o seară înainte, la Casa de Cultură a Sindicatelor, „mănușa” fusese aruncată și primarului Sucevei, după reprezentația teatrului craiovean, în contextul decernării lui Matei Vișniec a diplomei de cetățean de onoare al municipiului Suceava. Oferta făcută Sucevei și sucevenilor a fost ascultată însă, în direct, de la fața locului, și de directorii teatrelor din Botoșani (Traian Apetrei) și Bistrița (Gavril Țărmure). Care, pe de-o parte, au arătat că sunt bucuroși și chiar pregătiți să contribuie la planul cultural și de afacere schițat pentru Suceava și Bucovina; dar care, înclin să cred, ar fi de asemenea gata să încerce și să speculeze eventuale ratări ale Sucevei în folosul lor. S-a vorbit, de asemenea, despre proiectele teatrale deja existente în județ (experiența festivalului fălticenean, trupa studențească de teatru etc.), despre variante de creare a unui public cât mai larg pentru spectacol (bunăoară, prin spectacole de stradă, care, până să aducă oamenii la spectacol, să ducă spectacolul între oameni…), iar preț de clipe, minute, ceasuri, și cel care consemnează a… visat spectacole pe „pietonalul” din centrul urbei, la cetate, la gara Burdujeni, la vechea casă de apă… …Probabil că deja ar trebui să fim din ce în ce mai mulți cei care să ne imaginăm și chiar să proiectăm în viitorul nostru concret planificabil astfel de evenimente, pentru a contribui la ieșirea dintr-o stare în care viermuim în prezent. Stare despre care marți, încercând să ne scuture, ne vorbea și directorul teatrului craiovean, Mircea Cornișteanu. Care spunea că, neavând teatru, neavând filarmonică… (dar avem noi! – ne poftea directorul teatrului botoșănean), suntem privați realmente de drepturi la cultură și educație. Drepturi care, la fel ca toate celelalte drepturi, mai întâi trebuie dorite și trebuie cerute!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: