Tăierea capului

Tăietorii de capete n-au preget. Pentru sfântul pe care toată suflarea ortodoxă a Bucovinei și nu doar ea îl serbează de Sânziene, Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, luna iunie înseamnă deopotrivă începutul și sfârșitul: nașterea în ziua pe care curând o prăznuim și moartea, la începutul lunii, când necreștinii îi tăiau capul. Pentru Eminescu, mijlocul lunii consemnează sfârșitul zilelor sale, mulți biografi asemuindu-l, prin felul și timpul în/ la care poetul s-a prăpădit, cu o veritabilă condamnare la moarte. Că este sau nu astfel, rămâne, în continuare și dacă mai e nevoie, disputa biografilor, a specialiștilor în istorie literară. Dar că, tot în iunie și doar acum câteva zile, capul lui Eminescu a… căzut este înspăimântător de adevărat. Bustul său, tocmai instalat la Hliboca, a fost descăpățânat (în noaptea de 13 spre 14 iunie) „de persoane necunoscute”, spun autoritățile ucrainene. Capul a fost găsit într-un iaz din zonă. Vandalii încă nu au fost găsiți și înclin să cred că nici nu vor fi…

 

Mârșăvia aceasta o repetă, în mic, pe cea imensă care s-a întâmplat într-o altă noapte de 13/14 iunie, după ocuparea Bucovinei de trupele sovietice. În acea noapte a început gulagul românesc, mii și mii de români fiind ridicați de ocupanți și duși, cei ce au mai ajuns acolo, unde-a înțărcat necuratul iapa, în ținuturile siberiene. Foarte puțini s-au mai întors de acolo, nemaigăsind nimic din semnele care le marcaseră cândva existența. Așadar, mesajul așa-numiților vandali este mult mai profund decât ne imaginăm. Decapitarea unui bust, fie și a unui mare poet, rămâne dureroasă doar în plan spiritual. Dar decapitarea românității din spațiul înfulecat de „tătuca” Stalin a fost cumplit de dureroasă pentru zecile de mii de suflete chinuite și ucise și este cumplit de dureroasă pentru noi, cei ce am mai rămas după ei, aici sau în Nord, pentru că, iată, vandalii de astăzi nu uită! Oricât de mult par a-i urî aceștia pe ruși, există între ei destui care le preiau metodele și care ar scoate, probabil fără ezitare, sabia pentru tăierea capetelor. Sf. Ioan a fost decapitat pentru credința sa, Eminescu – pentru patriotismul său, dar cetele de copii uciși odată cu părinții și bunicii lor – pentru ce? Va răspunde oare vreodată cineva?