Depresiile postnatale

Este de înțeles că, pentru orice femeie, aducerea unui copil pe lume constituie un eveniment cu totul special. Se vorbește frecvent mai ales despre bucuria pe care o femeie o trăiește în această situație.

 

Totodată, experiența arată că anticiparea intrării într-un nou rol individual, familial și social poate fi destul de dificilă pentru numeroase femei. Așadar, bucuriei firești generate de această reușită – de natură să pună femeia, mai ales când se află la prima naștere, în prim-planul vieții de familie, alături de „puiul” său – i se pot asocia o mulțime de alte emoții și sentimente. Uneori, pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă, umbrind această bucurie sau chiar anulând-o! Poate fi vorba, astfel, despre stări de tristețe aproape de neînțeles, despre melancolie, chiar despre nefericire. Copilul vine pe lume cu semnificația de a constitui un mare câștig, dar, totodată, el poate conferi mamei și alte înțelesuri despre etapa în care se află. Fie în relație cu trecerea într-o altă vârstă socială, fie în legătură cu pierderea unor libertăți, fie în relație cu responsabilitățile cu care este în mod obligatoriu însărcinată. În ultimele decenii s-au realizat numeroase studii despre această situație. De la caz la caz, ele indică, în fond, că marea majoritate a femeilor se confruntă, după naștere, cu astfel de trăiri. Uneori ele sunt cuprinse în sfera trăsăturilor clinice ale depresiilor postnatale. Alteori, când este vorba despre forme ușoare – fără să însemne însă că trăirile la care ne referim ar fi superficiale! –, se consideră că aparțin unui cadru general de normalitate. Se vorbește curent despre „depresie postpartum” sau „depresie postnatală” deși, în realitate, specialistul are de-a face cu o varietate de depresii. Diferențele sunt date atât de perioadele în care survin, durata lor, cât, mai ales, de conținutul lor. De regulă, în literatura de specialitate, se au în vedere așa-numitul episod depresiv ce poate apărea imediat după naștere (numit și „baby blue”), apoi depresia postpartum, iar în cele din urmă psihoza postpartum. Aceasta este, de altfel, o tulburare psihică destul de rară. Episoadele depresive ce se succed nașterii afectează peste 50% dintre femeile aflate la prima naștere. Ele durează de la o zi la câteva zile, în general estompându-se după ce, revenită acasă, femeia începe a-și intra în rolul de mamă și are primele rezultate ca urmare a exercitării acestui rol. În acest context, se concurează sentimente pozitive – satisfacție, împlinire, mulțumirea „datoriei” realizate, stimă de sine pe cale a se consolida – cu sentimente și stări negative, mai mult sau mai puțin evidente. Poate fi vorba despre accese de plâns, chiar de plâns nejustificat, de labilitate emoțională, anxietate, depresie, tulburări de somn și tulburări ale apetitului. Ele ar fi generate, în fond, de sentimentul de responsabilitate. Avem de-a face, așadar, cu o femeie foarte îngrijorată! În acest context se vorbește și despre un așa-numit „doliu al sarcinii”, generat de faptul că femeia realizează că rolul de mamă este mai dificil decât cel anterior (pe care îl regretă…), de femeie însărcinată. În unele cazuri, aceste episoade depresive nu sunt depășite și evoluează către ceea ce numim depresia postpartum. Dar cel mai adesea depresia postpartum survine după o perioadă în care femeia dă semne că s-ar fi echilibrat. Și mai adăugăm că această depresie nu apare doar la primul copil. Primele manifestări pot apărea la finele primei luni după naștere, ele intensificându-se spre finele celei de-a doua luni. Simptomatologia este similară sau identică cu cea a unei depresii profunde. Este vorba în primul rând despre lipsă de energie, oboseală, apatie, neatenție, proastă dispoziție, nervozitate, episoade de plâns, de tristețe adâncă, teamă. Așadar, este clar că într-o astfel de situație este bine ca mama să solicite suportul unui psiholog sau să fie îndrumată spre acesta. Dar nu tocmai puține sunt situațiile în care ea nu conștientizează cu luciditate starea în care se află. Prin urmare, se întâmplă ca semnele de alarmă să fie sesizate de persoanele din apropiere: soț, bunici, rude, prieteni. Sau, desigur, de medicul de familie sau de medicul specialist pediatru care pot sesiza la bebeluș tulburări de alimentație, de somn, o îngrijire deficitară. Sunt numeroase și variate contextele în care apare și se manifestă depresia postnatală. La un moment dat, dacă se află după prima naștere, mama poate crede că așa trebuie să i se întâmple și că totul va trece de la sine. Alteori, după câteva săptămâni de exercițiu în relație cu propriul copil, cu persoanele din jur, în noua sa calitate, poate ajunge la concluzia că și-a asumat sarcini care o depășesc. Sarcini pe care nu va fi în stare să le continue. Aspecte speciale, agravante, pot fi avute în vedere atunci când femeia a avut o naștere prematură, dacă bebelușul este bolnav, dacă are probleme de alăptare, dacă este o „mamă singură” sau atunci când copilul este rezultatul unei sarcini nedorite. Așa se poate pune problema și când mama are deja mai mulți copii, iar familia este sub amenințarea unor riscuri de ordin financiar și material. Dacă situația poate căpăta trăsături agravante atunci când mama este lipsită de ajutor, un teren de natură să genereze rezultate similare este cel în care mama este sufocată de ajutor. Ne gândim la cazul în care bunici, mătuși etc. dau năvală cu sfaturi peste sfaturi, cu obiceiuri, reguli, intervenții care adesea se contrazic. Persoane care în cele din urmă, fără delicatețe, transmit în mod repetat mesajul că mama nu este în stare să fie mamă!… Prin urmare, depresiile postnatale nu sunt situații de neglijat, nu sunt rezultatul unor capricii de femeie care a născut și care vrea atenție pentru sine și pentru copilul său. Intervenția specialistului trebuie să se realizeze cât mai de timpuriu, întrucât, așa cum am arătat, este vorba despre o formă de depresie profundă, de natură să afecteze în mod negativ atât femeia, relația ei cu pruncul și cu familia, cât și dezvoltarea generală a sugarului și, pe termen lung, a copilului. Psih. GABRIELA CLEMENT, Psihologia.wordpress.com