Cititorii (relativ) inocenți pot intui, în aceste zile, un anumit deranj în legătură cu un trust de presă foarte implicat politic (însă oare ar fi posibil ca, în zilele noastre – adică în zile ca ale noastre – un trust de presă să nu fie foarte implicat politic?; și economic?; și social?), în legătură cu suporterii și cu dușmanii săi, în legătură cu reale și presupuse puteri ale statului (și ale celor care îl sprijină conjunctural) și, nu în cele din urmă, în relație cu o caracatiță de interese ce vizează informația, cu toate atributele ei, de la scop (care ar viza în mod „obiectiv” un oarecare public-țintă), la eficiență (care n-ar mai viza doar ghiftuirea acelui public cu informația pe care ar aștepta-o cu nesaț, ci ghiftuirea cu gologani a celor pentru care – emitenți sau beneficiari, într-un fel sau altul – informația respectivă este marfă; marfă din aceea fără ghilimele!).
L.D. CLEMENT
Dintr-o astfel de circumstanțială aventură, cititorii (privitorii, ascultătorii…) scapă care cum pot, așa cum au mai supraviețuit în anii din urmă unor primejdii similare, însă cei care mi se par mai cu adevărat supuși pericolelor sunt tocmai jurnaliștii care se amestecă în gâlcevile și ghiveciurile patronilor, fie că sunt siliți (iar jurnalistul are mai întâi posibilitatea reală de a alege între a fi plătit sau a nu fi… inclusiv jurnalist plătit în slujba unora care se folosesc de el și de meseria lui), fie că vor să se evidențieze, pro sau contra, în astfel de afaceri. Care ar trebui să fie „ale lor” doar în calitate de spectacole de povestit, nicidecum în roluri de actanți înarmați.
Comentarii