Dreptul la civilizație

Strunite de Consiliul Național al Audiovizualului, televiziunile sunt obligate să-și avertizeze privitorii asupra scenelor cu mare încărcătură emoțională, determinate de imagini dramatice ale unor crime, evenimente, fapte. Un exemplu la zi ar fi filmările la locul crimei celor doi musulmani britanici, ucigași în plină stradă ai unui militar englez. La o altă televiziune însă nu ni s-a atras atenția că urmează imagini cutremurătoare. Buldozere și alte mașinării teribile distrugeau casele ridicate de o ceată de țigani într-o zonă orășenească interzisă construcțiilor, toate înălțate fără autorizație, ilegal deci. Clădiri „la roșu”, construite din fel de fel de vechituri recuperate de acești pricepuți în a recupera orice, erau dărâmate fără milă, spre disperarea – mută sau răcnită – a proprietarelor, căci numai femeile se revoltaseră de ceea ce se întâmpla.
 

Dumitru TEODORESCU

Tema revoltei era adânc inspirată de drepturile omului („mi-am făcut și eu o căsuță unde să-mi pun capul, am zece copii, cine-mi dă mie casă?!”), ele însele, drepturile adică, „răcnite” pe toate căile – drumurile, astfel încât demersul celor ce li se dărâmau casele părea absolut îndreptățit: „noi avem dreptul la o casă!” Surprinzător este faptul că o asemenea decizie a unor autorități românești vine doar după ce autorități din alte țări ale Europei pe unde s-au „exportat” romii noștri au dărâmat asemenea construcții. Europa însăși, care ne dădăcea cum să ne încercăm răbdarea cu cei care-i învățaseră foarte bine lecția cu „drepturile”, lua măsuri aspre împotriva celor care nu luau în seamă și obligațiile: de a obține o autorizație de construcție când îți faci o casă, de a respecta amplasamente și reguli de sistematizare, de a-ți asigura accesul legal la utilități (cei ce, în cazul nostru, rămâneau fără case se conectaseră ilegal la rețeaua electrică…) etc. etc. etc. Și, mai ales, de a conviețui cum se cade cu cei din jur – și ei, în principiu, beneficiari ai drepturilor clamate de femeile cu fuste largi. Numai că autoritățile care au decis „masacrul” locuințelor țigănești au adăugat la ilegalitatea înălțării lor și infestarea zonei cu murdăria și comportamentul „locuitorilor”, dar și cu „bunul” lor obicei de a seca gospodăriile din împrejurimi de păsări și animale (dreptul la a te hrăni este un drept fundamental, nu?), ca și de orice obiect de care ei considerau că au nevoie și care putea fi subtilizat. Nu ne bucurăm de răul altuia și nici ură de rasă nu facem. Este doar ură de sălbăticie, căci în urma târlei unei stâne rămâne pământul îngrășat. După o asemenea stână, pământul colcăie de drepturi, dar este pustiu de civilizație. Care e și ea un drept…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: