În contracurent

De la România lui Alecsandri la România lui Cărtărescu

Vor fi fost și altădată simpatii și rivalități politice interne, dar când era vorba de România toate acestea dispăreau. Azi e epoca ranchiunelor, a „palmelor” și a „ghionturilor retorice”. Că politica românească a sărit calul, iar câtorva intelectuali le-a fost jenă să-și reprezinte țara la Salonul parizian al Cărții alături de colegii lor deoarece sunt de alte orientări politice este un fapt de care istoria culturii noastre va face caz mereu.
 

Exemplul înaintașilor Ca iubitor de limbă românească și literatură, am învățat că scriitorii, artiștii, învățații, alături de personalități de prestigiu din armată, industrie, aviație, sport au pus umărul pentru propășirea patriei lor de fiecare dată când a fost nevoie sau când li s-a cerut. În acest sens, istoria îi va cinsti mereu pe Vasile Alecsandri, pe Titu Maiorescu, pe Elena Văcărescu, ambasadoare la Liga Națiunilor, pe Martha Bibescu, prietenă cu Winston Churchill, Neville Chamberlain, Sir Samuel Hoare, Anthony Eden, pe Ana de Noailles… Cu o astfel de elită, peste fruntarii și acasă, România își făurise un destin pe care ni-e foarte greu să-l continuăm azi. A se mai observa că, din pricina segregării politice la vârful elitei intelectuale, puține sunt vocile notorii dispuse la o evaluare cinstită a stării actuale de fapt a culturii românești, dar șirul de evenimente legate de Salonul Cărții din Paris nu poate rămâne fără analize pertinente și urmări. Exportăm conflicte interne Cu atât mai mult cu cât intervenția binevoitoare a dlui Philippe Gustin, ambasadorul Franței la București, mi-ar fi fost rușine să rămână fără ecou. Deoarece Franța, țara gazdă, i-a invitat pe Mircea Cărtărescu, Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu împreună cu Ana Blandiana și alții la festivitățile prilejuite de salonul anual, dar primii trei nu au dat curs gestului nobil al Franței. Motivele? Vechea schismă între partida dlui Băsescu și restul lumii: a fost schimbată echipa dlui Patapievici de la conducerea ICR precum și trecerea instituției din subordinea Președinției în aceea a Senatului. Spre regretul dlui Gustin: „În fiecare an există încercări de a folosi Salonul de Carte pentru scopuri politice”. Poate „e normal ca într-o democrație să fie exprimate toate opiniile. Dar asta trebuie să se facă respectându-i pe ceilalți… să nu stricăm ceea ce trebuie să fie un eveniment minunat pentru România, pentru relațiile dintre România și Franța și pentru imaginea României în Franța”. Cuvintele acestea dor mai mult decât faptele în sine și constituie o lecție aspră despre rolul și limitele elitelor noastre postdecembriste: patriotismul ca paliativ și dependența de „mecenatul” oamenilor politici. Nu merita reprezentată România? Lui Mircea Cărtărescu nu i-a cerut nimeni să reprezinte guvernul dintr-o „Românie care se degradează pe zi ce trece… (iar) cultura trăiește și ea momente dramatice”. Nu știu cum se degradează România după ce PDL a pierdut puterea și dl Patapievici conducerea ICR, dar tocmai din cauza acestei impresii ar fi fost necesară prezența lor, căci la Paris Salonul reprezenta România, nu o facțiune politică. Oare are cineva vreun dubiu cum ar fi procedat Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Elena Văcărescu…? Din pricina segregării politice s-au simțit anapoda și alți participanți. Nu doar dintre invitații Franței, ci și ai Ministerului Culturii și ai ICR. Însăși Ana Blandiana, invitată de onoare a salonului de către Ministerul Francez al Culturii, spune că nu reprezintă la Salonul de Carte nici Guvernul României, nici ICR, ci propriile cărți și literatura română. Normal. Prezența nu presupune angajament politic. Dl Philippe Gustin e roman Însă supărarea scriitorului Petru Cimpoieșu venea din altă parte: cică la Salon n-aveau ce căuta decât scriitorii și poeții, iar Domnia Sa nu poate sta alături de politologul Bogdan Teodorescu. Or cultură nu înseamnă doar literatură și filozofie, ci și arte, științe, inclusiv politice, educație, arhitectură… Ceea ce lasă un gust amar este adevărul că Excelența Sa Philippe Gustin, ambasadorul Franței, e mai interesat de „oportunitatea de a schimba imaginea” României decât noi înșine și decât scriitorii în cauză, care confundă imaginea țării cu partizanatul politic. Pentru că așa cum sunt organizate respectivele manifestări la care strălucesc literații englezi, germani, italieni, spanioli… ar fi putut și ar fi trebuit să strălucească și literații români.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: