Călătoare prin vârstă

Râul Timp a marcat două borne: nașterea copilei Virginia Balassan (15.07.1905) și decesul doamnei Virginia Stino (18.02.2013). Început de veac 20, început de veac 21. Martoră trecerii din mileniul unu în mileniul doi. Culorile cântecului unei vieți sub veghea mălinului din grădină și a mălinului din cer.

 

Cu toate că trăim într-un provizorat permanent, Doamna și-a organizat viața după o grilă personală a unei alergătoare de cursă lungă. Crugul timpului a marcat-o printre oamenii țintați cu stea în frunte. Ce ingrediente magice a păstrat tainic în adâncimi de suflet? Vacanțele și visele solare ale copilăriei și-au pus o amprentă energetică puternică. Tânăra profesoară de chimie a devenit soția profesorului și cărturarului Aurel George Stino. Grea și dulce povară. Mălinul le-a ocrotit căsnicia celor doi aristocrați de o înaltă clasă spirituală și culturală. Au trăit responsabil viața ca un act de curaj la cote înalte de profesionalism. Discret, sub pecetea tainei și a muncii asidue, cuplul de rectitudine morală și-a urmat devenirea și împlinirea în traseul profesional și social. Din 1970 a rămas singură. Latențele și valențele au biruit durerea și tristele melancolii. Femeia puternică a depășit povara singurătății intrând în noul veac fără SOS-uri, cu puterea începuturilor. Zile ca toate zilele. În Grădina liniștii, sub mălinul în floare sau desfrunzit pe care nu-l putea părăsi decât lăsându-l pe mâini sigure și bune. Familia Maria și Nicolae Mitocaru a adus lângă mălin un simplu și grăitor monument de cinstire și de neuitare. Liniștea s-a așternut în inima Doamnei ce a găsit în noii copii de suflet odihna neodihnei responsabile. Doar așa s-a putut muta la Iași. Zile de toate zilele. Respectată și iubită de nepoată, doamna profesoară Mariana Dragomir și de copiii acesteia, înțeleaptă și echilibrată, Doamna și-a sărbătorit cu ani în urmă centenarul. Emblemă statuară cu rezonanțe în albe cadențe. Fără strategii de supraviețuire sau pariuri cu timpul. Zile în toate zilele. Se apropie schimbarea gărzii. Lumina interioară o călăuzește. Ca și iubirea celor din jur. Emoția este la ea acasă. Dor de mălinul din grădină, fluturare de la mălinul din cer, dor de rai. Cineva plânge în cer. La căpătâiul Doamnei, o petală albă de mălin și o candelă de lumină veghind călătoria spre Dincolo.