În contracurent

Presa românească între da și nu

Imediat după 1989 presa avea o singură culoare politică, aceea a FSN-ului, iar opoziție făceau strada, Europa Liberă, Vocea Americii, radio Deutsche Welle… și, până la un punct, România Liberă a lui Petre Mihai Băcanu. S-a numit epoca mitingiștilor fiindcă pe străzile Bucureștilor se încrucișau marșuri cu fel de fel de strigăte și pancarte, iar piețele erau pline de steaguri și oratori de ocazie.
 

Scurt istoric și descriere Se demonstra pentru orice, mai ales pentru drepturi și libertăți: la cuvânt și opinie, la pașaport, la proprietate, la opțiune politică și, în consecință, după Constituția din 1991 a apărut dezlegarea la televiziuni și jurnale. De atunci și până prin 2008, ziarele s-au tot înmulțit ca, odată cu „falimentarea” fabricilor noastre de hârtie, mai bine de jumătate să dispară. Lovitură de maestru în plină democrație. Mai trăiesc câteva naționale, unele tabloidizate, altele doar pe net, iar din presa locală mai dăinuie 1 – 2 jurnale în fiecare județ. La rândul lor, televiziunile s-au tot dezvoltat, iar, după mutarea politicii și a campaniilor electorale la televizor, se înmulțesc de mai mare dragul. Ratingul aducător de profit se poate obține pe orice cale. Calitatea programelor fiind slabă, se face loc evenimențialului deocheat și chiar fără perdea. De populism nu mai zicem. Ca peste tot. Atâta doar că prostul gust al nostru coboară mai jos ca al altora. O lege a presei? Câțiva politruci care vor rămâne legați de statul totalitar au cerut, ba chiar la un moment dat erau gata-gata să impună o lege a presei. Vis nici azi înfăptuit, însă eforturile continuă. A curs multă cerneală. Și va mai curge căci, între timp, ne-au venit indicații prețioase via Bruxelles, nu în sensul încurajării libertății, ci invers. Ne întoarcem de unde am plecat în ’89? În schimb, se vede cu ochiul liber că între multe patronate și redacții s-au creat relații incestuoase, iar jurnaliștii căpoși și neascultători arareori își mai găsesc de lucru. Din păcate nu e singura meteahnă. Cât despre originalitatea unei astfel de „inițiative”, vezi procesele pe rol ale unor mari trusturi de presă mai întâi englezești, apoi europene și la urmă americane. Noi n-aveam ce căuta acolo. Dar avem o replică memorabilă, repetată obsesiv de patronii români: „Sunt banii mei și fac ce vreau cu ei!”. Dar cu legea? Cu informația e o poveste E ca într-o planetă cu doi sori: publică presa Opoziției o informație negativă despre dl Băsescu, imediat apare în presa Puterii varianta pozitivă a respectivei informații, iar lucrul acesta se întâmplă de când gruparea Valeriu Stoica – Theodor Stolojan s-a rupt de PNL și a trecut la PD cu intenția de a face alt partid liberal. De atunci și până la prezidențialele din 2009, cine voia să se informeze corect era nevoit să citească de două ori aceeași informație, o dată cu plus, a doua oară cu minus sau viceversa. Începând cu al doilea mandat, dar mai abitir cu 6 mai 2010, ziua celebrelor tăieri de salarii și pensii, informațiile negative au fost prezentate ca pozitive de înșiși autorii lor: respectivele tăieri cică au salvat România de la colaps, dar azi vedem că mai rău au înfundat-o; s-a susținut cu tărie că referendumul din iulie 2012 are nevoie de cvorum, dar după aprobarea celor 50% obligatorii, prezența la vot a fost boicotată… De aceiași. Acum se înțelege de ce li s-a topit încrederea. Presa de atitudine și de gâlceavă După care nimeni n-a mai fost în stare să găsească vreo cale de mijloc între informațiile cu plus și cele cu minus. Mediile românești n-au mai marșat nici pe informarea corectă a populației, căci prețul informației a scăzut. Mediile s-au transformat în presă de atitudine, înregimentându-se de o parte și de alta a spectrului politic. Până și informațiile simple de tipul: „X a fost incinerat…” au căpătat conotații de partid(ă), devenind muniție politică. În mod normal, între atitudini opuse ar putea exista o anume coabitare, dar scena politică românească nu e pregătită pentru asemenea abordare paradisiacă. În plus, atitudinile diferite deranjează, iar liderii tari au dorit dintotdeauna „un singur popor, o singură voință”, de aceea atitudinile diferite degenerează mereu în gâlceavă, apoi în confruntare și război politic sadea. Presa și efectul pervers Dacă privești cu câteva luni în urmă și ești atent la cifrele de afaceri ale trusturilor media, nu se poate să nu observi că războaiele politice înseamnă mană cerească. Necazurile vor începe când va fi nevoie de războaie foarte dese, eventual în fiecare zi. Abia atunci o vom lua de la capăt… Nu noi, ci poate urmașii noștri.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: