Din lada de zestre a bucovinenilor

Malanca de la Mihoveni, „obicei de peste 100 de ani”

Bucovinenii sunt vestiți pentru tradițiile de Anul Nou, jocuri cum ar fi „Ursul”, „Capra”, „Căiuții” sau „Mascații” fiind printre cele mai vechi obiceiuri, dar diferite de la o localitate la alta.
 

Malanca de la Mihoveni este un obicei specific acestui sat, fiind prezentat din ajunul Anului Nou până în seara zilei de Sfântul Vasile de feciorii satului, dar și de copii, sau la diverse manifestări culturale din preajma sărbătorilor de iarnă. La Mihoveni se fac mai multe malănci, pe diverse categorii de vârstă, și asta pentru a nu se pierde tradiția. Gheorghiță Ciot din Mihoveni, recunoscut în zonă pentru promovarea tradițiilor, a cules din zona Bucovinei colinde autentice, a adunat un material pentru un CD audio cu obiceiul Malanca și este conducătorul grupului care organizează una din malăncile din satul Mihoveni. „Pot spune cu mâna pe inimă că malanca este cel mai frumos obicei din Bucovina, vechi de peste o sută de ani. Oamenii fac acest grup pentru a aduce voie bună, a aduce urări de Anul Nou, multe din versurile rostite de țigan fiind păstrate de la părinți, de la bunici. Mălăncile se formează la hramul satului, de Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Atunci se face bal, ocazie cu care se întâlnesc feciorii din sat și pun la cale câte mălănci se vor face în sat și cine organizează fiecare malancă. Sunt mai multe mălănci, sunt mai multe grupuri, mai multe «partii», cum le spunem noi. Înainte era malanca cea mare, cu băieții care au terminat armata. Acum nu se mai face armata, așa că malanca mare o fac cavalerii mai în vârstă, «mai copți la minte», cum se spune. Apoi sunt malăncile mai mici și malanca copiilor. După hramul satului, feciorii încep să-și reconstruiască recuzita, costume și tot ce au mai păstrat de la sărbătorile anterioare”, ne-a spus Gheorghiță Ciot, interpret de muzică populară și culegător de folclor din Mihoveni, comuna Șcheia. „Țiganul” are rolul cel mai important După conducătorul formației care rostește urătura principală, al doilea rol ca importanță în malancă aflăm că îl are țiganul. Acesta conduce urșii și pune strigăturile specifice acestui obicei. Tot el coordonează dansul, care este foarte animat și la care participă urșii, moșneagul, baba, nevasta și fata țiganului. Cu excepția urșilor și țiganului, toți membrii formației sunt îmbrăcați în costume populare. Bărbații poartă mantale, căciuli de miel, cămăși cusute cu pui negri, bârnețe și cizme de piele, iar babele și fetele au pe cap broboade, cojoace ornamentate cu motive străvechi de mare simplitate, catrințe țesute în patru ițe, fixate cu ajutorul unui bârneț care se răsucește de mai multe ori în jurul taliei. Urșii portă blana de oaie albă, de care sunt prinși canafi roșii, de brâu au legate tălăngi și zurgălăi pentru a face mai multă zarvă în timpul jocului, iar capul este chiar un trofeu de urs. Țiganul are o costumație făcută de fetele din familie, ajutate de fetele vecinilor. „Costumația țiganului este cea mai grea de făcut. Costum popular se mai găsește, dar pentru țigan nu este ceva prestabilit. Sperăm să se mai găsească în continuare fete care să facă aceste costume. De obicei se făcea din stofă neagră, dar acum se face și din stofă galbenă sau roșie, pentru că sunt la modă țiganii îmbrăcați în roșu. Pe această haină din stofă se cos fluturi, franjuri, cănăfioare, multe dintre ele confecționate de mâna gospodarului care îmbracă costumul sau de fetele care cos costumul. Fluturii, franjurii și toate celelalte materiale care împodobesc costumul sunt cusute de fete, de mamele lor și de alte persoane care le ajută. Pe cap, țiganul poartă un țilindru, un fel de pălărie care are forma unui cilindru. Pe țilindru se pun șiraguri de mărgele, apoi se cos fluturi, se împodobește cu pene de fazan și pene colorate de păsări de prin pădurile Bucovinei. Țiganii poartă două curele de zurgălăi și o curea lată de aproximativ 30 – 40 de centimetri plină cu bunghi. Bunghii sunt nasturii actuali, dar la noi așa se spune, este un regionalism din zona noastră. Este un costum care iese în evidență prin colorit, prin ceea ce se aplică pe el”, a precizat Gheorghiță Ciot. Țiganul are în recuzită și un par împodobit cu canafi, în vârf are un clopoțel și un canaf cu care stăpânește urșii. De acest par sunt legați cu lanțuri urșii. Înainte, țiganii mai foloseau, pentru a asigura ritmul melodiilor pe care dansau urșii, ciurul. Ciurul era împodobit cu un zurgălău, iar țiganul bătea ritmul la ciur, în timp ce membrii formației care însoțeau alaiul cântau la fluier, dobă și la trompetă. „Acum avem fanfară, prinde la public mai bine. Cu ciurul, țiganul mergea la gospodar pentru a-i pune banul mult așteptat și ce mai dădea gazda, nuci, mere, colaci” a mai spus Gheorghiță Ciot. „Nu rămâne nimeni netaxat…” În seara de ajun a Anului Nou se adună toți oamenii în centrul satului Mihoveni, unde se desfășoară un adevărat carnaval. „Sunt peste 100 de mascați. Este specific satului nostru aruncatul cu puf și pene pentru alungarea spiritelor, pentru a alunga răul din societatea noastră. Se fac tot felul de scenete, se aduc în actualitate evenimentele politice de peste an, se satirizează anumiți politicieni. Totul se pune în scenă, nu se pierde nimic din tot ceea ce fac cei ce ne conduc comuna, județul, țara. Dacă este vreun eveniment mai aparte pentru sat sau pentru comună, acesta este prezentat într-o manieră teatral umoristică tuturor sătenilor. Nu rămâne nimeni netaxat. Suntem un fel de cârcotași” a spus Gheorghiță Ciot. Un semn bun Toate casele din Mihoveni primesc Malanca, fiecare gospodar fiind onorat să aibă Malanca în fața casei. Malanca cea mare este primită de fetele care doresc să se căsătorească. Ele trebuie să coase sau să țese un prosop, să facă un colac și să pregătească vin și țuică pentru componenții trupei. Mălăncuța, cum îi spun localnicii, este formată de copii din clasa I, cu ursuleți mici, cu țigan mic. Au și ei muzică, merg și ei pe la casele gospodarilor alături de celelalte mălănci. Acum mai sunt câteva mălănci, fiecare fiind formată din copii și tineri din aceeași generație. Singura deosebire dintre celelalte mălănci și malanca mare este aceea că doar malanca mare ură la casele unde sunt fete de măritat. „La aceste gospodării este frumusețea obiceiului, pentru că fetele de măritat stau îmbrăcate din ziua de ajun a Anului Nou și până în seara zilei de Sfântul Vasile și așteaptă Malanca. Cum o aud la poartă se aprinde lumina în curte, se pregătesc băutura, colacii. Este un semn bun când vine Malanca, înseamnă că fata este căutată, că o așteaptă băieții, că se mărită. Malanca este un fel de pețit fata”, a adăugat Gheorghiță Ciot. De la an la an, scade numărul mălăncilor… „Mălăncile încep să se rărească. De la an la an s-au tot restrâns și tare îmi este frică să nu se piardă acest obicei. Eu încerc să promovez Malanca, să o fac publică peste tot în țară, pentru ca și copiilor din Mihoveni să le placă ceea ce au făcut înaintașii noștri, toată țara să știe ce tradiții avem noi aici, în Bucovina. Eu susțin acest obicei pentru că lada de zestre a bucovinenilor trebuie deschisă și arătată lumii întregi. Noi promovăm Crăciunul, Anul Nou, dar trebuie să le promovăm în afara Bucovinei. Local ne știm de zeci și sute de ani obiceiurile. Ar trebui să le facem cunoscute lumii întregi” este de părere Gheorghiță Ciot, cel care a dus acest obicei la mai multe festivaluri ale datinilor și obiceiurilor de Anul Nou din țară.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: