Dosare sau insectare ?

Despre dosare făcute de justiție, servicii secrete, de mulții șefi… s-a vorbit tot timpul cu o anume fereală și frică, dar despre dosariadă ca armă politică de distrus carierele concurenților, opozanților, rivalilor, inamicilor și dușmanilor se scrie aproape zilnic din 2004 încoace. Perioada coincide cu prezidențiatul dlui Băsescu, iar cea mai mare parte a mass-mediei susține că nu degeaba.

 

Cum funcționează arma? Ca un insectar pe care gimnaziștii îl inaugurează cu mare grijă, atât a lor cât și a profesorului, înțepând cu acul de siguranță toracele fluturelui, al gândacului, al cosașului ori al muștei și înfigându-l pentru vecie pe o placă de polistiren. Dacă înțepătura se face cu blândețe, bâzâitul sau tremuratul continuă câteva ore, dacă nu, se face liniște subit. Insectarul politic În cazul dosarelor se întâmplă la fel: se ia una bucată individ politic dintre cei mai periculoși pentru vreo anume funcție înaltă, i se pun rufele la spălat de către inși bine specializați, iar, în caz că nu se găsesc mizerii, i se ascultă telefoanele, i se retușează pozele sau i se „fac” altele. În final, la oră de vârf mediatic, este invitat la procuror, de obicei al DNA, principalul operator și depozitar de dosare în zilele noastre. Acolo procurorii îi înțeapă trupul între trecut și prezent, rămânând îndosariat cu grijă până la moarte. Eventual și după. Unii bârfesc adesea că la fel de multe dosare s-ar afla la alți procurori, polițiști, gardă financiară, ba chiar și la Cotroceni, închise într-un dulap. Întrucât eu nu am probe, acuza rămâne la stadiu de bârfă. Ritualul îndosarierii Invitarea la îndosariere se face după un anume tipic sau ritual: se trimit atenționări „pe surse” la sediile jurnalelor și ale televiziunilor, care și-au făcut obișnuința să răspundă cu promptitudine solicitărilor de mediatizare, după care celui selectat i se prezintă proba teribilă, cerându-i-se nu întotdeauna politicos să și-o asume. În cea mai mare parte a cazuisticii, principala și zdrobitoarea probă este o declarație, o plângere, o demascare, o pâră a unui personaj bine cunoscut de procurori, fiindcă se ocupă demult cu așa ceva. Vedeți la ce erau buni informatorii profesioniști ai securității? Uneori invitarea se face cu cătușe, dar ora diferă: se preferă zorii zilei, ori seara, înainte de culcare, când aerul e curat, iar afară, liniște. Factorul comun al celor două tipuri de înțepare în dosar e prezența mascaților și a mass-mediei, fără de care insectarizarea n-ar avea niciun rost. De aici se vede și scopul principal: distrugerea imaginii publice, a notorietății individului dușmănos pentru cineva, „persoană importantă”, vorba lui Conu Iancu. You Tube și stenograme În caz că nu se găsește nimeni dispus la „deconspirare”, se trece la pasul al doilea: se caută articole din presă, poze, filmulețe pe You Tube…, de preferat ale unor anume jurnaliști de investigație, care, coincidență, lucrează tocmai la respectivul dosar. Materialul probator nici nu mai trebuie redactat, fiind folosite ca atare paginile de ziar, pozele apărute ca din senin. Cel mai adesea, în ultima vreme, dosarele sunt pline de steno-grame cu convorbiri telefonice, înregistrări ale unor replici, unde sintetizatoarele de voci, mânuite de profesioniști, pot face minuni. La fel și specialiștii în prelucrarea imaginilor vizuale cu programe sofisticate pe calculator, Adobe Photoshop fiind copil mic. Un dosar – o carieră Unii politicieni, înalți demnitari și funcționari, odată înțepați în dosar, își încheie cariera politică. Alții mai pot tânji după un post de parlamentar, primar, consilier, dar costurile realegerii sunt atât de mari, că partidele renunță la serviciile lor. Un lucru e cert: odată cu îndosarierea, candidatura la cea mai înaltă demnitate a statului român, aceea de președinte, nu mai e posibilă. De aceea, mulți indivizi cu talente de oratori, care și-au deconspirat intenția de a candida cândva la președinție, fie au rămas cu declarația în gât, fie și-o consumă la răcoare, scriind elegii politice. În România doar un singur om este imun întotdeauna la dosare. Legea aceasta e mai tare decât Constituția însăși. Fie cât de greu dosarul său, tot primește NUP, chiar și-n perioadă de suspendare. Alți demnitari beneficiază de imunitate în funcție de distanța față de stăpânul dosarelor, în rest, doar atunci când imunitatea lor nu se lovește de aceea a șefului. Ceilalți pot intra în insectarul cu politicieni oricând trezesc curiozitatea și invidia cui nu trebuie.