Demo v. 01

Pentru sâmbătă, îmi permit un joc de vorbe. Plecând de la „demo” cu trimitere la popor și popular, ajungând la un „demo” familiar utilizatorilor de computere și a softurilor aferente – „demonstrație”. Unde „v. 01” ar însemna prima versiune… Aflat la Suceava în prima parte a săptămânii, conferențiind la USV, John Fanning, prezentat ca fiind „unul dintre cele mai cunoscute personaje din lumea Internetului” (nu în calitate de utilizator, ci de creator!), a spus, printre altele, că „Internetul are un uimitor efect de democratizare” și prin aceasta el se opune „politicienilor corupți” (interesați să limiteze accesul oamenilor la el).

 

Nu-l contrazicem, nu-i punem la îndoială experiențele și viziunea; nici concluzia. Dar îmi spun că fondul chestiunii este deja șubrezit prin aceea că, totuși, Internetul n-ar fi altceva decât o imagine (uneori chiar întoarsă) a lumii de dincolo de el, cea pe care se străduiește să o comunice. Principalele argumente ale democrației Internetului sunt accesul facil și ieftin al lumii la o cantitate uriașă de informație (el devenind, astfel, o minunată „Bibliotecă din Alexandria” ce nu se adresează doar inițiaților, ci, în principiu, tuturor) și șansa unei comunicări de la individual spre global tinzând către infinit – limitările fiind cele cărora li se supune natura însăși: timp, spațiu și context biologic. Pe de altă parte însă, se poate constata că „lumea virtuală” este deja partajată – în primul rând, de conținutul comunicării – în grupuri mari, grupuri minuscule și inși rătăcind. Așa se face că, de regulă, precum în afara Internetului, bunăoară dreapta nu vorbește cu stânga, iubitorii de animale nu stau la taclale cu neiubitorii, colecționarii de timbre nu-și rup din timp să dialogheze cu privitorii în stele ș.a.m.d. Democrație pe Internet? Da. Însă mă tem că, în fondul ei, este de aceeași versiune ca cea de dincolo de el, din care Internetul s-a și ivit!