Ce va fi după decizia CC

Imediat după anunțarea rezultatelor finale ale referendumului, de nu cumva mai repede, s-a declanșat războiul legitimităților: a cui legitimitate e mai puternică, a CCR sau a referendumului câștigat/pierdut cu procente disproporționate, dar fără cvorum după vechile calcule ale MAI?

 

Din definiția „legitimității” interesează în discuția de față doar două aspecte: 1. ceea ce e întemeiat pe lege, care se justifică prin lege; 2. starea de legitimă apărare, situație în care cineva comite un act de violență pedepsit de lege, dar justificat ca un act de apărare împotriva unei agresiuni imediate și injuste. Între lege și legitimitate Este vorba despre situația celor 7,4 milioane de cetățeni care au votat pentru demiterea președintelui și care se vor simți frustrați că recâștigarea mandatului s-a decis „la masa verde”, recte prin decizia CCR, împotriva votului lor perfect legal și democratic. Să comparăm: dl Băsescu așteaptă decizia CCR de relegitimare ca președinte, chiar dacă o majoritate zdrobitoare a votat împotrivă-i. Însă nerespectarea voinței referendare majoritare de a-l demite pe președinte se numește pur și simplu dictatură (a unei persoane sau a unei minorități asupra majorității). De care am abia am scăpat, cu peste o mie de victime. Dreptul forței și forța dreptului La rândul ei, majoritatea votanților care a spus „da” la referendum se va considera legitimă să acționeze în forță pentru recâștigarea unui drept constituțional anulat, acela de a se ține cont de puterea lucrului votat. În aceste condiții, CCR va încerca, după cum au anticipat analiștii, să întărească prin propria decizie legitimitatea președintelui suspendat. De fapt, cu scopul de a restabili vechiul status-quo al puterilor în stat, va pune umărul la întărirea doar a celei prezidențiale. Numai că această decizie ar putea determina mulțimile să se folosească legitim de dreptul forței pentru a reinstaura forța dreptului. Responsabilitatea ambelor părți va fi una istorică. Președintele suspendat și-a pierdut și bruma de credibilitate de care mai dispunea prin boicotarea referendumului. E vorba de onoare și cuvânt. Decizia iresponsabilă a venit după aproape o lună de campanie primitivă, foarte prost construită, acuzațiile de o gravitate și un limbaj fără precedent pricinuindu-i pierderi de imagine. Asta nu i-a permis să fixeze în formele mentale populare oferta electorală: sublinierea reușitelor celor 8 ani de președinție și a proiectelor următorilor 2 în baza cărora să ceară electorilor votul pentru continuitate. Violențele de limbaj i-au adus eșecul Așa se explică motivele pentru care, cu toată virulența limbajului, cu toate acuzațiile exagerate, cu toate amenințările la adresa guvernanților actuali și a unor jurnale și televiziuni, procentajul n-a putut fi clintit peste o zecime, decât cu eforturi extreme. Ca urmare, doar unul din zece a votat pentru dl Băsescu, iar PDL, prin vocea lui Vasile Blaga, Emil Boc, Cristian Preda…, cere USL să se așeze la masa negocierilor, asta după ce ne-au implorat să nu participăm la „mascarada” referendumului, calificat antefactum ca viciat grav de către organizatori… Dl Băsescu a dat înapoi cu ideea de boicot, temându-se de reacția UE și a mediilor internaționale, afirmând, cam fără convingere, că el nu sfătuiește pe nimeni într-un fel sau altul. Greșeala însă fusese făcută, iar președintele, după atâta tevatură apropo de corectitudine, nu a uzat de dreptul său constituțional la vot. O gafă costisitoare Să-și fi dat seama că nu se respectă Convenția Europeană a Drepturilor Omului? Căci decizia boicotului e una incorectă politic, darmite juridic. Ea îi va pune în mare dificultate atât pe dl Băsescu, cât și pe PDL în campania din toamnă. Motivarea penibil-puerilă că prin asta se urmărește interesul național, că un președinte nu-și poate abandona poporul demonstrează epuizarea posibilităților de comunicare a unor mesaje credibile. Că lucrurile n-au fost deloc în ordine o arată acțiunile necugetate ale unor lideri PDL locali la referendum: reținerea buletinelor de identitate sub diferite pretexte, primari în funcție care nu au dus întocmai și la timp la îndeplinire legi ale statului român referitoare la organizarea corectă a secțiilor de votare… Cu un președinte revendicativ suspendat și un PDL epuizat, privirile tuturor sunt ațintite spre CCR. Pentru prima dată după revoluție, decizia acesteia poate repune în discuție înseși fundamentele legitimității statului nostru de drept.