„Să fim nu numai ascultători, ci și împlinitori ai cuvintelor Lui”

Cu adevărat, mare este această sfântă zi de „sărbătoare a sărbătorilor” în care prăznuim, așa cum glăsuiesc cântările slujbei Învierii, „omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice”. Prin Învierea Sa, Mântuitorul a biruit, a călcat moartea cu moartea Sa. Cu trupul a fost pus în mormânt, iar cu duhul S-a coborât și a propovăduit celor din veac adormiți, ținuți în închisoarea iadului (I Petru 3, 19), care fuseseră neascultători altădată, începând cu strămoșii noștri Adam și Eva. Pogorându-Se în iad, Domnul, cum citim în Sinaxar cuvântul de învățătură la slujba sfintei sărbători a Învierii Domnului, „nu a înviat pe toți care erau acolo, ci numai pe cei care au voit să creadă în El”.
 

Acum, înviind Domnul din mormânt, „toate s-au umplut de lumină și cerul și pământul și cele dedesubt”, deci întreaga făptură, creație a lui Dumnezeu, s-a împărtășit de harul Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și este firesc să fie așa, pentru că Cel ce a înviat, fiind Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, „este lumină” (I Ioan 1, 5), „este Lumina lumii și luminează în întuneric (în întunericul păcatelor – n.n.) și întunericul nu a cuprins-o” (nu a acoperit-o, n.n. – Ioan 8, 12; 1, 5). El, Mântuitorul, este Lumina vieții celui care urmează Lui (Ioan 8, 12). El este „Lumina cea adevărată Care luminează pe tot omul, Care vine în lume” (Ioan 1, 9). „Cel ce ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață” (Ioan 5, 24), mutare care se datorează, deci, faptului dumnezeiesc al Învierii Mântuitorului, adevăr pe care-l vestesc cu atâta tărie cântările slujbei Învierii „…Că din moarte la viață și de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi”. Iubiți fii duhovnicești, Mântuitorul ne-a trecut din moarte la viață și de pe pământ la cer, prin învierea Sa, nu numai cu sufletul, ci și cu trupul; ne-a trecut cu sufletul prin harul iertării păcatelor în Sfânta Taină a Spovedaniei, har împărtășit Sfinților Apostoli în seara zilei Învierii Sale, când a zis: „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, iertate vor fi și cărora le veți ține, ținute vor fi” (Ioan 20, 22-23). Acest har al iertării, Sfinții Apostoli, la rândul lor, l au împărtășit celor vrednici în Sfânta Taină a Hirotoniei episcopilor pentru a sluji Sfintele Taine ale lui Dumnezeu. Acest har al slujirii preoțești a fost împărtășit de către episcopi din generație în generație până astăzi și în veci. Această transmitere, înlănțuire se numește succesiune apostolică. În afara ei, nu există slujire preoțească adevărată care să împărtășească harul iertării și sfințirii oamenilor și a făpturii neraționale – apa, unele plante și, mai ales, hrana pentru trupul omului. Mântuitorul, prin Învierea Sa, ne trece din moarte la viață și cu trupul. Aceasta se înfăptuiește la obșteasca înviere: „Și vor învia cei ce au făcut cele bune, ne spune Mântuitorul, spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 29); „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac” (Ioan 8, 51), moartea adusă de păcatele nemărturisite și neiertate în Sfânta Taină a Spovedaniei. „Plata păcatului este moartea” (Romani 6, 23). Suntem datori să păzim, să împlinim cuvintele Mântuitorului, nu numai să le ascultăm sau să le propovăduim, să fim nu nu-mai ascultători, ci și împlinitori ai cuvintelor Lui (Iacov 1, 22). Să ascultăm și să împlinim cuvintele Mântuitorului în duhul adevărului care ne face liberi (Ioan 8, 32). Adevărul cuvintelor Mântuitorului Hristos este păstrat numai în și de Sfânta Biserică, trupul tainic al Mântuitorului, și el este vestit numai de Biserică prin slujitorii ei sfințiți în Sfânta Taină a Hirotoniei sau harisma culturii teologice. Biserica este, după cum scrie Sfântul Apostol Pavel, „stâlpul și temelia adevărului” (I Timotei 3, 15). Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos rămân în noi, rodind mântuirea noastră în măsura în care și noi rămânem în El. „Dacă rămâneți în Mine, și cuvintele Mele rămân în voi” (Ioan 15, 7); rămânem în Mântuitorul, dacă ne împărtășim cu Preasfântul Trup și Sângele Său: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu rămâne întru Mine și Eu întru el” (Ioan 6, 56). Rămânem în El și El rămâne în noi în măsura pregătirii noastre creștinești prin post, rugăciune, fapte de milostenie și, firește, spovedindu-ne în Sfânta Taină a Mărturisirii, luând iertarea păcatelor, împlinind, în același timp, canonul dat de preotul duhovnic. Iubiți credincioși, Astăzi, mai mult ca ori-când, suntem datori să luăm aminte la cuvintele Mântuitorului: „Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt” (Ioan 9, 5). Prezența tainică și reală a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în lume s-a vădit, de-a lungul veacurilor (celor două milenii), s-a făcut roditoare în operele de cultură și artă, în înfăptuirile benefice ale oamenilor de știință, în faptele de binefacere umanitare individuale ale oamenilor, ale unor societăți și, mai ales, ale Bisericii, în viața morală, în legile justiției și aplicarea lor și, mai presus de toate acestea, în viața de sfințenie a ascultătorilor și împlinitorilor învățăturilor Sfintei Evanghelii. Cu alte cuvinte, cultura și civilizația lumii, în ce ne privește, a lumii continentului nostru Europa, își au rădăcinile și poartă pecetea învățăturii creștine, a prezenței și lucrării persoanei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Lumina lumii Care revarsă în chip tainic și real lumina Sa în sufletele, în mințile, în trăirea vieții omului de fiecare zi, a vieții în care iertarea, bunăvoirea, înțelegerea între oameni, munca făcută cu dăruire creează acel climat de pace, de bucurie curată, climat din care este alungat întunericul patimilor care aduc atâta tulburare în viața oamenilor, după cum ne-o spune atât de limpede Sfântul Apostol Iacov: „De unde vin războaiele și de unde certurile dintre voi? Oare, nu din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre? Poftiți și nu aveți; ucideți și pizmuiți și nu puteți dobândi ce doriți; vă luptați și vă războiți și nu aveți, pentru că nu cereți. Cereți și nu primiți, pentru că cereți rău, ca voi să risipiți în plăceri” (Iacov 4, 1-3). Astăzi vedem cu toții cum unii oameni din Europa creștină vor să fie nemuritori aici pe pământ și ce este și mai înfricoșător este faptul că aceștia vor o societate, o lume fără Dumnezeu. Acești oameni au întors spatele la Dumnezeu și vor să-L alunge din creația Sa prin programe economice și legi care promovează imoralitatea, pervertind demnitatea omului făcut după chipul lui Dumnezeu, ademenesc, îndeamnă și chiar constrâng prin măsuri economice, ca oamenii să le urmeze, adică să renunțe la trăirea vieții călăuzite de învățătura creștină, să se lepede de Dumnezeu. Iubiți creștini, În fața acestei primejdii să nu ne împuținăm sufletește, să nu ne pierdem credința în Dumnezeu, încrederea în purtarea Lui de grijă față de neamul nostru omenesc, știind că „Dumnezeu, celor mândri le stă împotrivă” (Iacov 4, 6; I Petru 5, 5), „Dumnezeu nu se lasă batjocorit” (Galateni 6, 6), „Porțile iadului nu vor birui Biserica lui Hristos” (Matei 16, 18). „Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viață și spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaștem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa și prin puterea Sa, prin care El ne-a hărăzit mari și prețioase făgăduințe, ca prin ele să vă faceți părtași dumnezeieștii firi, scăpând din stricăciunea poftei celei din lume. Pentru aceasta, puneți și din partea voastră toată sârguința și adăugați la credința voastră fapta bună, iar la fapta bună cunoștința; la cunoștință înfrânarea; la înfrânare răbdarea; la răbdare evlavia; la evlavie iubirea frățească, iar la iubirea frățească dragostea” (II Petru 1, 3-7). Să sporim în dragostea cea vie, milostenia, ajutorarea celor aflați în lipsuri materiale și necazuri, așa cum s-a întâmplat celor înzăpeziți din acest an, în unele zone ale țării noastre, zone (localități) în care mulți bătrâni și bolnavi au așteptat ajutorul nostru umanitar, dragostea noastră creștinească. Să ne bucurăm în Domnul și să-I mulțumim cu smerenie lui Dumnezeu că ne-a învrednicit și pe noi, fiii eparhiei noastre, să le oferim ajutorul cuvenit pe măsura posibilităților noastre mate-riale și a dragostei noastre creștine. Prin aceasta, am îndeplinit ceea ce suntem datori să facem în toată vremea și în tot locul, pentru că trebuie să trăim nu numai pentru noi, ci și pentru cei de lângă noi, în primul rând pentru cei de lângă noi, să trăim în frica și dragostea lui Dumnezeu împlinind poruncile Lui prin care rămânem în Dumnezeu (I Ioan 3, 24). Datori suntem să ne rugăm unii pentru alții și, mai ales, pentru cei bolnavi, cu deosebire atunci când săvârșim Sfânta Taină a Maslului, Sfânta Taină căreia anul acesta îi acordăm o atenție deosebită, toate strădaniile noastre creștinești și pastorale. Rog pe Bunul Dumnezeu ca la sărbătoarea Sfintelor Paști, Hristos Cel înviat să vă dăruiască sănătate, pace, liniște sufletească și bucuria mântuirii. În ziua luminată a Sfintelor Paști, vă întâmpin cu salutul pascal Hristos a înviat! Al vostru de tot binele voitor și către Domnul pururea rugător, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților

Print Friendly, PDF & Email
Etichete: ,

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: