Un punct de vedere

Afaceri păguboase

Motto: „Tua res agitur” (lat. E vorba de interesul tău)
Mai mult decât dihonia intrată în PDL, mai mult decât plecările și venirile, grupările și regrupările, altfel inerente în preajma alegerilor, când orientarea către ciolan devine prioritară pentru toți cei care vor să cadă mereu în picioare, ar fi de înțeles și productivă, cel puțin din punctul meu de vedere, o confruntare între doctrine și programe.
 

Ceea ce i-ar individualiza pe toți cei grupați după interese și rubedenii, ca să nu se spună că provin din aceeași rădăcină a partidului unic, la care ei, urmașii, n-au adăugat nimic. Cu mult aplomb, invocând virtuți morale greu de atins și într-un dialog, dar care ar aparține, chipurile, partidului begleților, UNPR, reevaluatul de Băsescu și înstelat peste poate Gabriel Oprea zicea că, de fapt, toată crema virtuților s-a concentrat în partidul care nu reușește să treacă în sondaje de 1%; iar meritele, în actuala guvernare, sunt de necontestat. Ascultându-l cum bate câmpii, îmbătându-se cu apă rece, începeai să înțelegi că, iată, situația în care ne aflăm o datorăm indivizilor care și-au pus coloana vertebrală în debara, înlocuind-o cu niște zgârciuri flexibile, ca la niște ființe puțin evoluate care, în afara unor necesități biologice, nu sunt deranjate de nicio urmă de gând și de obraz. Ar putea fi supărătoare – dar n-o spun în ideea de a insulta prezența în fruntea guvernului a lui MRU – o alăturare între acest personaj doxat și ministrul soldaților din Afganistan, despre care se spune că era responsabil cu spatele, adică se ocupa de aprovizionare, număra bocancii, obielele și biscuiții. Însă apropierea se poate face tocmai prin absența programului și strategiilor capabile să atenueze starea de lucruri de la noi. Evident, cu 100 de zile în urmă, când MRU a fost scos de la servicii și pus în locul lui Boc, nu avea de unde să aibă program propriu, adoptându-l pe cel al lui Băsescu; dar dacă, și după trei luni, nu ai adus nimic de la tine, înseamnă că acționezi ca un automat, îndeplinind neabătut, pe ultimele sute de metri, ce ți s-a pus în față. Lăsăm la o parte faptul că programul băsescian este o emanație la comanda NATO și UE, n-are nimic românesc, nici măcar pixul cu care a fost scris; românesc e numai „interesul național”, formulă cu care se acoperă de către Băsescu și, surprinzător, de MRU, orice matrapazlâc care nu are nimic a face cu interesul acestei țări. Când auzi din gura primului ministru că înstrăinarea Cupru Min, de exemplu, ar fi fost o afacere profitabilă, în interes național, te poate cuprinde entuziasmul românesc al minții de pe urmă, adversarii fiind invidioși că n-au făcut ei așa o vânzare. După ce primul ministru ne-a anunțat că programul de vânzare va continua până la cenușa din vatră, apoi și vatra, ne putem întreba dacă un individ, o forță politică, indiferent de culoare și de poziția ocupată în scenă, poate dispune de ce-a mai rămas din ce numim avuția națională. În cazul de față PDL, ales de către 30% dintre cei prezenți la vot, poate hotărî și pentru milioanele de oameni care nu l-au votat și pentru cei care nu s-au prezentat la vot? Am mai luat în discuție pe demolatori, cei care vor o Românie cu traista-n băț, am vorbit și despre păguboasa alienare față de proprietate, prin care, deliberat, indivizi, guvern și putere condamnă un popor la dispariție. În zadar fluturați în vânt steagul victoriei cu intrarea în NATO; știm, știe o lume cum am fost noi, ca țară, în atenția celor care se cred stăpânul lumii. Chiar nu se vede că nu noi am intrat în NATO, ci, judecând după toate faptele și întâmplările din 2004 până acum, putem spune că NATO a intrat la noi, avea nevoie de un cap de pod. Adică vreți să spuneți că nu există nicio legătură între această protecție sub umbrela NATO și vânzarea pe nimic a gazelor de șist către firma americană Chevron? Oare politica de înstrăinare a resurselor naturale este străină de condițiile impuse de UE? Au mai fost perioade când bogățiile țării au fost vândute altora. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Germania a luat toate resursele materiale pentru ducerea războiului, dar a plătit până la ultima centimă. Apoi, sub ocupație sovietică (1944-1958), au fost înstrăinate imense resurse de lemn, cereale și uraniu, dar comuniștii aceia proști, cum îi fac demolatorii cu titluri științifice, le-au închis robinetele în 1964, când a fost dată Declarația din aprilie, gest de demnitate și independență. Tot pe atunci, niște hâtri au imaginat un dialog pe aceeași scenă între ruși și români, când unii căutau melodii din repertoriul celorlalți. Și cântă rușii „Grâușor de Bărăgan / Nu te-am mai văzut de-un an…”; și le răspund românii: „Unde ești, dragul meu Sulico?”. Ocupată mult mai mult cu gâlceava și cu „vândutul posturilor” decât cu marile provocări ale globalizării, USL nu se dezminte (sunt români de-ai noștri!), nu se încurcă cu bagatele cum ar fi încălzirea globală, raționalizarea apei (imense rezervoare, irigații), energie obținută din surse neconvenționale, industrii ale reciclării (stop risipei!), politici demografice, salvarea prin prevenire, replantarea pădurilor, amenajarea luncilor. Adică vreau să zic, domnule Ponta, că pe lângă chiloțeii Robertei sunt alte dedesubturi mult mai importante. Imaginați-vă, domnule Antonescu, că nu-i bine să le oferiți celor plecați să slugărească Europa o țară de gunoaie și că, până la urmă, va trebui să-i obligați pe românii obișnuiți cu risipa și mizeria să vină la sentimente mai bune față de natură. Lumea are așteptări mari de la voi și nu veți fi iertați dacă, așa cum se obișnuiește, veți da vina pe cei dinaintea voastră. Nicio guvernare nu lucrează după modelul naturii, fără reziduuri, nu poate recicla tot și nici nu le pavează drumul câștigătorilor cu euro și cu dolari. Marea problemă pentru voi va fi de unde luați banii? În ultimii 150 de ani, România a suferit de pe urma lipsei capitalurilor, deși din România se scoteau sume importante sub formă de profituri. Cineva, cu mai multe decenii în urmă, preocupat fiind de dimensiunea jafului practicat asupra românilor, a calculat, pe baza celor înscrise în acte, că s-a furat de la fiecare român și din țara noastră atât de mult că fiecare locuitor, din fașă până la cel mai bătrân, 23 de milioane cum se socotea atunci, ar avea în posesie indiviză 1,6 kg de aur fin. Dacă aveți curaj și sunteți bine intenționați, vedeți cât s-a furat după 1989, cine a furat și recuperați banii. Dacă n-o faceți voi, au s-o facă alții: Dan Diaconescu PP vă așteaptă la cotitură. Constituția trebuie modificată în alt sens decât vrea Băsescu.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: