D’ale politicii (197)

– Un dicționar… alternativ –

 

> Atelier. O iubire – oricât de perfectă, de „rotundă” ar părea – nu e un bibelou (fie și „de porțelan”). Ea nu trebuie lăsată pe o poliță, pe un raft… Se cere mereu șlefuită, ștearsă de „praf”… Frământată ca un aluat de pâine, reinventată. Dar oare câți oameni, câte cupluri chiar reușesc? Ori măcar încearcă… > Carte. Lectura este cea mai bună cale de a te îmbogăți fără a fura de la alții. > Demagogie. Demagogia este pentru democrație ceea ce este prostituția pentru iubire. (G. Elgozy) > Deosebire. Despre un burlac se spune că e liber, despre o femeie celibatară se spune că e singură. De ce oare…? > Explicație (feminină). Știți de ce Dumnezeu a creat bărbatul? Pentru că un vibrator nu poate tunde gazonul și nici sparge lemne pentru foc. > Fericire. Citită undeva, cândva: fericirea este doar umbra mișcătoare, părelnică, amestecată, a bucuriilor mele zilnice și a dorințelor visate, așteptate… > Haine. În materie de dragoste fizică, astăzi, hainele jenează mai mult decât principiile. (Philippe Bouvard) > Imagine (imaginație?). „Ați remarcat cu siguranță că, fiind triști sau descurajați, vă destindeți gândindu-vă la o persoană pe care o iubiți sau o admirați. De ce? Pentru că imaginile pe care le avem în minte sau în inimă nu rămân inactive; ele posedă o viață, niște puteri, sunt ca niște transformatoare, niște surse de energie. O imagine vă poate pierde și o imagine vă poate salva. O imagine vă poate intoxica și o imagine poate acționa ca un antidot pentru otravă. Orice imagine este legată de o idee și atunci când vă concentrați pe o imagine, ea acționează asupra voastră, își pune pecetea asupra voastră. Să nu neglijați niciodată această lucrare interioară atât de binefăcătoare pe care o puteți efectua prin intermediul imaginilor.” (O. M. Aivanhov) > Lașitate. Astfel clasifica un gânditor creștin modern slăbiciunea multor oameni de azi de a-și plasa, de a-și pune în brațele destinului – ori ale unui Dumnezeu fatalist – atât eșecurile, cât și izbânzile. Eșecul, tristețea unei asemeni „delegări de destin”, de răspundere, devin evidente la bătrânețe (ori în cazul unor boli letale), când fiecare realizăm (ori ar trebui s-o facem, în pragul morții) că viața, opțiunile noastre depind esențial de noi înșine. Și nu doar de imprevizibilul Hazard, acest Dumnezeu al leneșilor. > Om. „Eu cred că un om este ceea ce-și aduce el aminte despre el însuși. Poate de asta oamenii sunt lesne schimbători… În măsura în care îți aduci în minte lucrurile care te justifică, te susțin, nu ai ce regreta. Când îți amintești mai ales defecțiunile, greșelile…, oricum nu le mai poți repara, îndrepta… M-ați întrebat ce regret… Aș minți dacă v-aș spune că nu regret nimic… Dar iar aș minți dacă aș spune că regret ceva, anume…” (Ni-chita Stănescu) > Operă. Un spectacol de operă este ca o femeie inteligentă: costă mult, e greu de înțeles și nu poți spune nimic rău despre el fără să fii considerat mitocan. (Cleveland Amory)  > Protecție socială (volens-nolens). Un biet șofer portughez de încărcător frontal, manevrând neglijent utilajul, l-a distrus iremediabil. Patronul i-a pus în vedere că îi va reține lunar 10% din leafă – ce nu depășește 600 euro – până la recuperarea integrală a pagubei. Aflând că elevatorul stricat valorează peste 7 mii de euro, ghinionistul a exclamat: ce noroc pe capul meu. În sfârșit, am găsit o slujbă sigură, măcar pentru următorii 10 ani ! Prost (meseriaș) să fii, „noroc” să ai… > Ratare. A-ți rata viața nu înseamnă a nu-ți atinge obiectivele, țelurile, a nu-ți îndeplini visurile. A rata înseamnă a nu mai avea obiective, țeluri, a nu mai visa. > Rochie. Ca să-și apere punctul de vedere, avocatul își pune roba. Femeia și-o scoate. (Coluche)  > Rotschild (Nadine). „Într-un cămin de miliardari din tată-n fiu, cum e familia noastră, nu a existat și nu va exista decât o vedetă: bărbatul! Femeile sunt făcute să placă, să asculte, să se supună…”. De acord, preastimată baroneasă. Dar de ce ai crede că în familia unui proletar ce trăiește de azi pe mâine raportul de putere ar putea fi altul…? > Săru’ mâna. Sunt de acord cu obiceiul care spune că bărbatul trebuie să sărute mâna femeii când o întâlnește prima dată. De undeva tot trebuie să înceapă. (Sacha Guitry).  > Țuțea (Petre). „Emil (Cioran, n.a.) era deștept de plesnea.” > Valoare. Valoarea, nivelul cotei de evaluare a unei femei este încă legată direct de mărimea dorinței erotice pe care ea o poate degaja, inspira, propune.