Numai român să nu fii în decembrie !

Se vede treaba că ne-a deocheat careva: nici să petrecem nu mai știm. După un an cu roade (ale câmpului) bogate, de obicei Nașterea Domnului și Sf. Vasile aduc bucurii, joc și voie bună. Deși agricultorul-șef, dl Tabără, laudă peste tot producțiile record la hectar, totuși „magia și spiritul Crăciunului” nu ne-au alungat mohoreala.

 

Nu cumva ni se trage de la decembrie, o lună a jelaniei românești și a întorsăturilor fatidice? Ori plătim pentru cele două daruri divine, cei 22 ani ai idealului de unitate națională și Revoluția, da, revoluția din ’89? Alte evenimente decembriste însă cât pe ce să ne scoată din istorie: moartea lui Alexandru cel Bun, alungarea regelui, nașterea lui Stalin și a lui Brejnev, întâlnirea de la Malta între Bush și Gorbaciov ce i-a pecetluit soarta lui Ceaușescu, executat și el în zi sfântă de Crăciun… S-a schimbat ceva? Nu știu ce „război rece” se va fi încheiat pe 2-4 decembrie 1989, nici unde se va fi instaurat „noua ordine mondială” din moment ce același triumvirat americano-germano-englez îi face cu ochiul țarului rus, iar România e în continuare pusă la colț ca un școlar codaș. În plus, schimbările de regim pică și ele în decembrie, impregnându-se cu tot soiul de nemulțumiri populare sau de bucurii egoist-zgomotoase ale învingătorilor. Până acum, ale învingătorilor propriului popor. Pentru că flacăra violet a lovit tot în decembrie, tare mi-e să nu fie vorba de niscaiva energii negative! Și-așa cu raționalitatea stăm prost la sfârșit de an. Dar ca în 2011 niciodată parcă nu ne-a îmboldit mai abraș spiritul negaționist, asta însemnând că părțile beligerante vor să înlocuiască o realitate inconvenabilă cu visurile lor de emancipare: vreo 60% neagă mărețele realizări ale actualei Puteri fiindcă ne-au adus sărăcie și subdezvoltare, iar altele vreo 20% consideră că suntem primii din Europa cu asemenea conducători înțelepți. Revoluția n-a fost Până și revoluția a ajuns „un dar otăvit”, negându-se eroismul tinerilor și rolul maselor în decembrie ’89 fără de care postacii conștiincioși i-ar compune azi ode dinastiei lui Nicu Ceaușescu și ar aplauda până la delir filozofia de viață a lui Postelnicu „Am Fost un Dobitoc” și a lui Ion Dincă „Te Leagă”. Veți spune că istoricii de gen „puiul cu trei capete” și „Ceaușescu n-a murit”, avocați post factum ai marilor patrioți Iulian Vlad, George Homoștean – plura eiusdem farine – și-au pierdut uzul rațiunii. Ei bine, nu. „Rațiunea” lor se confundă cu scopul jupânilor: câștigarea cu orice preț a viitoarelor alegeri. La vremuri noi, tot noi În asta rezidă terfelirea otova a eroilor din ’89 și a lui Ion Iliescu, pe cale de consecință, lovirea în USL, căreia Președinția, Guvernul și cvasitotalitatea arcului cotrocean împreună cu oficinele de presă i-au pus gând rău pe față. În aceeași idee se ascute securea războiului cu revoluționarii, cu Opoziția, Justiția… Se scot de la naftalină și odioșii Nicolaescu, Voiculescu, Năstase, Vântu și ce-a mai fi. Ca mârșăvia să fie totală, apelează la maeștrii securiști ai diversiunii: confuzionarea electoratului prin comasarea alegerilor, apariția peste noapte a tot soiul de uniuni, care să difere doar cu o literă de USL, vezi cazul recentelor USP (uniune social-progresistă), USD (uniune social-democrată) UCD (uniune creștin-democrată) etc. Crede cineva că înființarea acestora se face de dragul ideologiei și al reprezentării corecte în viitorul Parlament a tuturor cetățenilor? Nu, doar de frica de răspundere după o guvernare catastrofală. Interesul și iar interesul Că grija primului om în stat a fost numai interesul personal a ieșit deunăzi la iveală: toată tevatura cu DNA era simplu exercițiu de imagine, în care n-a crezut o iotă. Plânge dna Macovei că moare țara? Ei da! Ce putea să însemne crearea unei suprastructuri peste structurile Ministerului Public deja existente decât că procurorii ori nu sunt lăsați, ori nu pot stopa furtul din banii contribuabililor? E clar că s-a vrut aruncarea răspunderii pe umerii lor în caz că actualul Executiv își dă duhul. Nu știu cât a ajuns să coste corupția în România, dar se pare că anticorupția costă și mai mult. Cu atâția puși pe căpătuială și înșelătorie, cui îi mai arde de Leru-i Ler și Plugușor? Și de Bacovia: „Te uită cum ninge decembre/… Potop e-napoi și-nainte”?