Oameni și fapte la Unirea Bucovinei cu România de la 28 noiembrie 1918

În octombrie 1918, în Camera Superioară a Parlamentului din Viena, s-au discutat cele 14 puncte ale propunerilor președintelui american Woodrow Wilson, propuneri adresate puterilor beligerante.

 

Referindu-se la Austro-Ungaria unul din aceste 14 puncte prevedea că toate popoarele monarhiei se vor putea organiza autonom. Cei șase parlamentari ai Bucovi-nei, la inițiativa deputatului Constantin Isopescu-Grecul, au adoptat o poziție curioasă, în sensul ca autonomia să fie încadrată în monarhia bicefală deoarece …„nu vom râvni la ieșirea noastră din monarhie”. În acest context istoric, la inițiativa profesorului Sextil Pușcariu, în ziua de 12 octombrie 1918, în casa doctorului Iosif Bodea, directorul Spitalului de Copii din Cernăuți, s-au întâlnit intelectualii patrioți Dionisie Bejan, Max Hacman, C. Homiuc, Al. Procopovici, Vasile Bodnărescu, V. Marcu, Iacobovici-Boldișor, Gh. Șandru, Alex. Vitencu, Ștefan Saghin și Sextil Pușcariu și au discutat despre Unire. Un rol important în afirmarea drepturilor naționale ale poporului român din Bucovina l-a jucat gazeta „Glasul Bucovinei” care, în primul său număr, cuprindea articolul „Ce vrem?“ În acest articol program, semnat de 14 intelectuali bucovineni, se spunea: „Vrem să rămânem români pe pământul nostru strămoșesc și să ne ocârmuim singuri, precum o cer interesele noastre românești. Nu vrem să cerșim de la nimeni drepturile care ni se cuvin”. La 22 octombrie 1918, în Parlamentul din Viena, au loc dezbateri privind națiunea română și în cuvântul său, deputatul român Constantin Isopescu-Grecul, președintele Clubului Parlamentarilor Români, acum cu claritate și bună delimitare a declarat: „Dați-ne putința să punem temeliile unui stat propriu pe teritoriul istoric al națiunii noastre din Ungaria și din Bucovina, liberați de jugul adversarilor noștri etnici”… În cuvântul său social-democratul Gheorghe Grigorovici s-a pronunțat pentru menținerea unității Bucovinei și a declarat: „Bucovina este o parte a Moldovei care a fost răpită fără ca Turcia să fi avut dreptul de a o ceda… Românii sunt astăzi un suflet și o gândire. Noi vrem Unirea și o vom avea!”. Deputatul ucrainean Nicolae Vasilco a cerut împărțirea Bucovinei între români și ucraineni. Au urmat eforturile ucrainene pentru formarea unui stat autonom în cadrul monarhiei austro-ungare, sens în care ucrainenii au acționat cu multă fermitate în această perioadă, provocând și tulburări în Bucovina. Reprezentanții partidelor politice, între care și intelectuali de marcă, au hotărât să convoace pentru 27 octombrie, la Palatul Național din Piața Unirii, o adunare națională, care s-a declarat constituantă și a ales Consiliul Național Român, format din 50 de persoane. Adunarea constituantă a adoptat Moțiunea în care se prevedea unirea tuturor românilor într-un stat național independent în urale și cântece: „Trăiască România Mare” și „Deșteaptă-te române”. Cu acest prilej, preotul Dionisie Bejan, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Buco-vina, a rostit cuvinte de remarcabilă semnificație pentru acel moment: „Acum slobozește, Doamne, pe robul tău, căci îmi văzuseră ochii mântuirea neamului”. Consiliul Național Român a convocat pentru ziua de 28 noiembrie Congresul General al Bucovinei în sala sinodală a Reședinței Metropolitane din Cernăuți, la care au participat delegați aleși: 74 ai Consiliului Național Român, 7 ai Consiliului German, 6 ai Consiliului Polon, și 13 ruteni. Președintele Congresului, Iancu Flondor, a afirmat că Bucovina este parte organică a Moldovei, că a fost samavolnic smulsă din trupul acesteia și că românii bucovineni au îndurat multe și grele opresiuni din partea dominației străine. Intrând în ordinea de zi intitulată „Stabilirea raportului politic al Bucovinei față de Regatul român”, Iancu Flondor a dat citire Moțiunii Congresului pentru adoptare. În continuare, Ion Nistor a susținut Moțiunea printr-o amplă și vibrantă expunere istorică a perioadei de stăpânire austriacă a Bucovinei și a dezvoltat aspirațiile la libertate națională și Unire a românilor din această țară. Istoricul Ion Nistor a motivat moțiunea, subliniind nevoia unității naționale pe baza unității de limbă, obârșie, datini, obiceiuri și de cultură românească. În Moțiunea Congresului era scrisă hotărârea: „Drept aceea noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând suprema putere a țării și fiind învestiți singuri cu puterea legiuitoare, în numele suveranității naționale hotărâm: UNIREA NECONDIȚIONA-TĂ ȘI PE VECIE A BUCO-VINEI, ÎN VECHILE EI HO-TARE PÂNĂ LA CEREMUȘ, COLACIN ȘI NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI”. Moțiunea a provocat în sala Congresului, în orașul Cernăuți și apoi în toată Bucovina un entuziasm pe care numai astfel de evenimente îl pot declanșa. O delegație din Bucovina, în frunte cu Iancu Flondor, a plecat la Iași spre a înmâna regelui Ferdinand actul Unirii Bucovinei cu România. Au urmat evenimentele specifice perioadei de tranziție dintre Unire și integrarea Bucovinei în sistemul politico-administrativ al României Mari. Au trecut de-atunci 93 de ani. Astăzi, la această nouă aniversare a Actului Unirii Bucovinei cu România, Bucovina istorică, partea ei de nord, aparține Ucrainei și numai partea de sud Patriei-Mamă.