Hrană fără rost ?

Precum există bogați și bogați (adică… de mai multe feluri), e clar că există săraci și săraci. Iar deocamdată să zicem mersi că se mai poate vorbi despre ei în astfel de vorbe, că nu comitem o incorectitudine politică. Când (din multe pricini) te situezi la mare distanță de bogați („favorizați”), îți e mai dificil să te încumeți să scrii despre ei. Nici nu-i cunoști măcar, iar ei nici nu vor să-ți vorbească altfel decât rar, lapidar și din vârful buzelor.

 

Totuși, într-o țară cu atâția săraci („defavorizați”) încât uneori literalmente te împiedici de ei (sau ți se agață de haine, gata să intre cu tine măcar în primul magazin), pare absurd să afli, să se tot repete, ca la noi, la Suceava, că există și săraci (cel puțin clasificați astfel administrativ, în calitate de beneficiari), nu puțini, care să refuze (cum se poate numi altfel lipsa lor de interes?) ajutoarele alimentare anuale ce li se oferă. Chiar dacă este vorba „doar” despre niște kile de făină, zahăr, biscuiți etc.! Ar fi de înțeles că săracii de lux nu consumă așa ceva ori au cămara plină și n-au nevoie. Ar mai putea fi de crezut însă că unii vor fi fiind sărmani doar în hârțoage, iar alții, sărmanii de ei!, și-au mutat sărăcia la celălalt capăt al continentului și degeaba au fost căutați pe acasă cu biscuitele și zaharul. Poate însă că altfel s-ar pune problema dacă ajutorul alimentar de la UE-PEAD s-ar înlocui cu un altul, care să dea de-a dreptul parale sau, mă scuzați!, în doar câteva dintre cazuri, rachiu din cel curat. Să ridicăm Europei și chestiunea asta: banii ori…!