S-a dus de mult vremea când mamele întrebau în stânga și în dreapta de “o femeie la copil” sau “o fată în casă” care să vadă în principal de îngrijirea celui mic și să mai dea, dacă vrea și nu se supără, cu mătura pe mochetă, atunci când ele sunt la serviciu. Nu s-a pierdut însă nevoia mamelor care fie muncesc, fie au alte ocupații ce le “mănâncă timpul”, de a-și încredința copiii și în grija altor persoane. Nevoia a devenit și mai mare cu cât creșele în România sunt din ce în ce mai puține, iar pentru un loc la grădiniță, părinții duc o luptă crâncenă.
De mai bine de 20 de ani încoace ocupația de baby sitter sau bonă a devenit și una “de export”, mii de femei din România câștigându-și existența, pe valută, crescând copiii străinilor în mai toate țările Europei. Și s-au descurcat bine, chiar dacă treaba lor nu e deloc ușoară, majoritatea din intuiție maternă sau pentru că au trecut prin experiența creșterii propriilor copii, fără a avea vreo calificare “cu acte”. Era și meseria de bonă, ca multe altele, încă o meserie practicată “la negru”, plătită în funcție de moftul deținătoarei portofelului cu euroi. Școală de bone cu atestat european Femei din Suceava și orașul Solca au acum posibilitatea să obțină certificarea de bonă, cu atestare recunoscută în toată Europa. Au posibilitatea, dacă sunt șomere sau pensionare, să se școlească pentru a putea practica acasă sau în străinătate o meserie, deloc ușoară, dar cu acte în regulă, decentă și binișor plătită. De cealaltă parte, părinții ar avea garanția că își pot vedea de serviciu sau studii pentru că își lasă “moștenitorii” pe mâini sigure și calificate și nu mai riscă să-l găsească pe copil nespălat și depresiv, cu pampersul prea plin și cu “ștampila” vreunui colț de masă mai ascuțit în frunte. În virtutea unui parteneriat încheiat cu Fundația Romanian Angel Appeal, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava primește înscrieri pentru cursuri gratuite de calificare în meseria de bonă/ baby sitter. Pot depune cereri femeile cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani și care au absolvit minim 8 clase, dar care îndeplinesc alte câteva criterii. Aces-tea nu trebuie să aibă loc de muncă sau să realizeze venituri din alte ocupații, să fie sănătoase fizic și psihic, să nu fi suferit condamnări sau să fi fost decăzute din drepturile părintești. “Acțiunea este parte a implementării proiectul finanțat din fonduri europene «Femei pentru Femei – Program național de calificare și acreditare a femeilor în ocupația de baby sitter». Sunt convinsă că proiectul va avea succes, pentru că este util din mai multe puncte de vedere. Crearea unei rețele publice de bone acreditate și calificate ar avea impact pe termen lung și asupra dezvoltării copiilor, dar și asupra economiei pentru că se creează locuri de muncă pentru femei. În plus, din moment ce aceste acreditări sunt recunoscute în Europa, femeile din România calificate ca baby sitter vor putea răspunde cu mai mult curaj solicitărilor de locuri de muncă venite din alte țări, ce apar mereu pe site-urile specializate. Avem deja câteva dosare depuse și foarte multe doamne din afara Sucevei sună să ceară relații. Cu cât mai repede se depune dosarul, cu atât mai bine, pentru că lucrăm cu grupe de câte 20 de persoane și în momentul când s-a constituit deja prima grupă, anunțăm Bucureștiul”, a declarat Nicoleta Danieliuc, șeful Serviciului de Evaluare Copii din cadrul DGASPC Suceava. Cum să dai în mintea copilului și să nu faci ochi dulci tatălui Ocupația de bonă nu este una ușoară. Nu-i niciodată ușor nici pentru mamă să aibă grijă de propriul copil, darămite unei femei să îngrijească copilul altora. Pretențiile diferă de la o familie la alta și este evident că, pentru o bonă, și acreditată pe deasupra, nu mai este destul să șteargă mucii micuțului aflat în grijă, să-i umple farfuria cu mâncare și să-l târâie apoi până la toboganul din parc. Pe lângă bagajul mic sau mare emoțional și de educație cu care vine fiecare, aceasta va trebui să învețe să fie lângă cel mic nu numai fizic, ci și cu mintea. Un baby sitter profesionist va trebui să-i fie micuțului mereu aproape, să-i răspundă la întrebări oricât de agasante și oricât de mereu aceleași ar fi ele, să-i intuiască nevoile, schimbările de comportament, să-l dojenească sau să-l laude, să râdă și să se joace cu el, chiar dacă asta ar însemna, uneori, în sensul propriu al expresiei, să “dea în mintea copilului”. Bonele vor învăța de ase-menea cum să se comporte și în relația cu familia copilului, nu numai în ideea să nu facă ochi dulci tatălui, să nu îmbrace rochiile cele bune ale mamei, sau să nu fugă cu bijuteriile și așternuturile de mătase ale familiei…
Comentarii