Pușa Pîslaru – cântecul de sirenă al Eladei…

O chemare anteică, din adâncurile ființei, o determină acum pe pictorița Pușa Pîslaru să revină la Iași, unde și-a făcut studiile artistice, și să expună la Centrul de Studii Europene al Universității Al. I Cuza.
 

Evenimentul este motivat totodată, mai profund și mai nuanțat, prin identificarea și valorizarea în plan uman a unei gene îndepărtate de origine grecească. O antecesoare îndepărtată, aflată în slujba Elenei Cuza la castelul princiar de la Ruginoasa, i-a transmis nostalgia originilor îndepărtate și nevoia reconfigurării arborelui genealogic. Gestul artistei din Suceava, apreciat de membrii familiei și de un numeros și select public, a produs o firească reconstituire sentimentală și, totodată, a indus interesul față de peisajul aspru, stâncos, dar și de spiritul locurilor, al munților semeți și al freneticei mări. Lucrul în priză directă pe meleagurile heladice a constituit un fel de chemare din adâncuri, o provocare unde realitatea locurilor și metafora plastică au sugerat nu numai severa plasticitate spațială a unui ținut trecut în legendă, cât și dimensiunile culturale profunde ale bătrânilor filosofi și sculptori interesați să înalțe permanent monumente frumoasei Afrodita. Marea și muntele trimit la măreția verticalei și planeitatea orizontalei, fiind reperele axiale ale cosmosului de lângă noi… Pușa Pîslaru, prin evocarea subtilă a nostalgiei obârșiilor îndepărtate, s-a racordat valorilor locului încărcate de spiritul creației, al libertății și primelor forme de democrație. Spirit elevat, creativ și pragmatic, pictorița, asemenea lui Ulise, a cutreierat într-o aventură asumată nu numai spațiul fizic al unor locuri aspre, impresionante prin arhitectura divină, în căutarea lânii de aur ca o metaforă sugestivă a spiritului iscoditor al grecilor. În ansamblul expoziției, cele câteva picturi trimit la esența simbolică a unor metafore, cum ar fi aceea a scoicii generatoare de viață, a măslinului ca arbore al veșniciei. Interpretările sugerează deschideri multiple și fac din austeritatea pietrei și generozitatea sau capriciile mării mediul favorit al eresurilor metamorfozate în structurile narative ale artei, loc generic al culturii europene și mondiale. Comentariile plastice ale pictoriței, șansa de a dialoga în priză directă cu istoria locurilor și cu reverberația acestora în plan artistic impun trimiteri la ,,Iliada” și ,,Odiseea”, la aventura căutării Lânii de Aur, neînfricații corăbieri fiind, prin sacrificii adesea, cei care se jertfesc în numele cunoașterii. Pușa Pîslaru, interesată de mitologie, generează la rândul ei noi mitologii prin consacrarea unor profunde glose pe tema copacului sacru, măslinul. Prin mijlocirea onctuosului pastel, pictorița realizează un nuanțat elogiu adus măslinului ca arbore al vieții, al timpului. Durata seculară a măslinului, bogăția reală a Greciei, plasticitatea contorsiunilor rădăcinilor, trunchiului și coroanei sugerează lupta acestuia cu vitregia vântului marin, cu seceta, cu lipsa apei. Măslinul a fost și este pentru greci arborele sfânt, înfrățit pe vecie cu destinul lor eroic. Seria de pasteluri, variată prin torsiunile rădăcinilor statornic înfipte în materia calcaroasă, crengile voluptos despletite de vânturile mării generează structuri plastice surprinzătoare și dinamice în staticul încremenirii lor. Verticala exprimă o permanentă contorsionare, dramatică și sugestivă, înfrățirea cu soarele și nesfârșirea mării. Infinitul, nemărginirea pare la Pușa Pâslaru o constantă căutare a veșniciei clipei, a timpului și duratei. În planul strict al tehnicii de lucru în pastel, bastonașele electrice cum le numea Degas, pictorița obține aproape aceeași vitală tușă prin care formele se definesc și relaționează prin structura formei și dominantele de culoare. Pictorița are acces la spontaneitatea bine anticipată de exerciții prealabile, lucrul în priză directă la motiv fiind o conjuncție anticipată dintre spontaneitate și reflexivitate. Experiența în sfera pastelului a atins acum o cotă maximală și prin intermediul șansei de a lucra în priză directă la motiv, uimirea fiind combustia necesară pentru devoțiunea cu care tratează subiectul. Experiențele anterioare din taberele estivale de la Balcic, au fost, desigur, benefice, dialogurile cu spațiul marin sugerând plenitudinea libertății interioare. Ansamblul expozițional, coerent prin viziune și unitar prin expresie, a motivat cu excelență prezența publicului care a trăit în priză directă satisfacția unui parcurs artistic calitativ și peren. Pușa Pâslaru s-a întors acasă revitalizată prin accesul la lumina Sudului, culoarea fiind, desigur, mai curată și mai aptă să coloreze cerul ființei noastre interioare. Apelând la o celebră sintagmă heladică vom spune că asemenea vitejilor plecați la luptă, artista s-a întors acasă… sub scutul celor care au învins…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: