Schiță de aventuri

Cu băncile nu le prea am, în sensul că până acum n-am prea avut ce să le dau (să depun), iar de împrumutat m-am ferit ca de… Dar uite că viața te obligă să lucrezi cu ele, așa că mă pomenesc că până și eu sunt numit „client fidel”, iar doamna aflată de cealaltă parte a ghișeului mă îmbie cu un card de credit pe care pesemne că-l merit în calitatea asta de fidel. Până să mă dumiresc cât de important sunt pe cale a deveni, deja am în mână o scrisorică de dragoste bancară pentru mine, împăturită în trei, și mi se spune că acolo stă scris despre toate binefacerile care mi se propun. Dar sunt și încăpățânat. Iar mai trecut un pic fiind de-acum, mă cam sperii de amorurile care se ivesc așa, pe neașteptate. Eu nu și nu, iar doamna da și da. Dar hai, dar vă rugăm.

 

Dau să fug, însă acum ea nu-mi mai șoptește, ci-mi face propuneri ferme. Iată cum stau lucrurile, chem o colegă consilier client retail care să vă învețe! Cât de nepriceput sunt, înțeleg că vrea să-mi vândă ceva ce eu nu vreau să cumpăr. Dar mă angajez solemn să studiez scrisorica; și spun astfel nu numai pentru a mă smulge din brațele lor, ci fiindcă devin chiar curios. Iar citind aflu mai întâi că mi se promite un card de credit cu o anumită limită preaprobată, că am baftă de comision de emitere de 0 lei, iar în primul an (deh, dragoste lungă!) comisionul de administrare este de tot 0 lei. Dar am răbdare să citesc, pe îndelete, până jos, trec de semnăturile a doi șefi de departamente și ajung la minunăție de explicații scrise cu litere mărunte. Acolo aflu că plafonul preaprobat nu reprezintă decât un reper orientativ, iar de primit aș putea primi mai puțin de jumătate din cât mi se părea că mi s-a promis. Acolo mai dau de o abreviere care nu-mi este niciunde explicată (dar care face trimitere la o valoare procentuală care-mi rămâne misterioasă), plus o formulă ce include un indice bancar și o variabilă (de asemenea pline de mistere). Însă aflu clar că ar urma să plătesc pentru suma împrumutată o dobândă (variabilă!) care e de 3 ori și ceva mai mare decât dobânda pe care mi-ar oferi-o banca dacă i-aș lăsa marafeții în păstrare. Și la fel de clar mi se zice că emiterea cardului mă costă mai mult decât un abonament pe o lună la „Crai nou” cu tot cu taxele poștale și tot cu atâta aș fi penalizat pentru administrarea cardului pe un an. Adică ce era sus alb (și zero), jos devine cheltuială negru pe alb. Și mi se pare că tot ce am însăilat aici ca o schiță de posibile aventuri riscă, după o semnătură, să devină apoi roman de aventuri, cu o poveste întinsă și pe câțiva ani.