Propunerea de împărțire a României în regiuni printr-o nouă defavorizare a Moldovei

Oricine privește harta administrativă a Ro-mâniei, cu județele stabilite în 1968 și cu modificările parțiale de mai tîrziu, poate observa dimensiunea mult mai mare a județelor de la nord de Milcov și de la est de Carpați, în comparație cu cele din sud.
 

Prin urmare, se poate constata că în Moldova rămasă românească județele au o extensiune de două sau de trei ori mai mare decît cele din Muntenia, iar județe mai mari decît în mod obișnuit înseamnă că sînt mai puține decît în mod obișnuit și, ca atare, mai puține centre județene și mai puține localități cu posibilități de dezvoltare. Situația a fost, de altfel remarcată, după 1990, cînd s-a pus problema înființării a încă două județe în Moldova, dar atît inerțiile locale, cît și clamările activiștilor din „asociația județelor abuziv desființate” au dus la eșecul acestei inițiative legitime. De altfel, Moldova a fost și este dezavantajată în mod sistematic și din toate punctele de vedere, în raport cu zona sudică a țării: toate uzinele și fabricile importante, cu salarizare bună, îndeosebi cele de autoturisme, sînt numai la sud de Milcov, comandamentul Armatei a doua, Moldova, nu a fost în Moldova, ci tot în sud (un fapt similar nu s-a întîmplat nici măcar în cazul Olteniei, o provincie mult mai mică și atașată tradițional Munteniei), instituțiile de învățămînt superior din sud, cu o densitate foarte mare, au fost și sînt favorizate prin numărul de locuri fără taxă, prin dotare, prin posibilitățile și facilitățile acordate cadrelor didactice și studenților, căile ferate din Moldova sînt mai bine de jumătate neelectrificate, garniturile de tren sînt dintre cele mai vechi, iar vagoane directe pentru destinațiile occidentale nu există, aeroporturile moldovenești au condiții de funcționare dintre cele mai modeste și fără legături internaționale importante, construcția de autostrăzi în spațiul moldovenesc și, în general, infrastructura nu este deloc în atenția guvernanților, ca și cum acesta ar fi un teritoriu străin etc. De altfel, numeroși parlamentari care reprezintă zone ale Moldovei nu locuiesc în această provincie istorică și nici nu au vreo relație cu ea decît că profită de buna credință a locuitorilor ei. Desigur, nu se poate pune la îndoială valoarea Unirii din 1859, dar invazia demnitarilor din Capitală la Iași și la Focșani de 24 ianuarie, precum și formularea „unirea Moldovei cu Țara Românească” este probabil un dar făcut vechii provincii în schimbul trecerii ei la statutul de ținut auxiliar. Din datele istorice reiese că alegerea lui Alexandru Ioan Cuza s-a făcut la 5 ianuarie ca domn al Moldovei și la 24 ianuarie ca domn al Țării Românești și, prin urmare, ori Muntenia s-a unit cu Moldova, acceptîndu-i domnitorul, ori Moldova a fost unită (= alipită) de către Muntenia, luînd-o cu domnitor cu tot. De altfel, un tablou celebru prezintă „Hora Unirii la Craiova”, iar nu la Iași sau la Focșani, încît predispoziția guvernanților de a realiza festivități în aceste orașe nu dovedește decît strădania de a ascunde avantajele atribuite unor orașe sau zone din alte provincii; ca atare, pentru unii circul și pentru alții pîinea. Nu problema de formulare este însă importantă, deși ea spune totuși ceva, ci dezavantajarea permanentă a zonei de la nord de Milcov, încît intențiile de regionalizare sub motivul alinierii la cerințele Europei puteau oferi oportunități de instaurare, măcar parțială, a echității, în sensul că vechea Moldovă, așa cum a rămas ea astăzi (cedarea Basarabiei la 1812 s-a făcut prin Pacea de la București!), putea beneficia de realizarea unor regiuni de dezvoltare gîndite sub semnul echității. Din păcate, lucrurile nu se prezintă astfel, căci, deși prin suprafață și prin numărul de locuitori, Moldova oferă în mod evident posibilitatea for-mării a cel puțin două regiuni, prin comparație cu extensiunea celorlalte trasate pe harta prezidențială, situația a primit o soluție cu totul specială. Din această hartă se poate constata că o bună parte dintre județele Moldovei au fost îngrămădite într-o imensă regiune de nord-est, mult mai extinsă decît oricare dintre regiunile celelalte, iar județele din sud ale acestei provincii istorice au fost repartizate la regiunile ce au capitala la Constanța și la Ploiești, regiuni care capătă astfel un aspect hidos prin forma granițelor teritoriului cuprins. De ce nu au ajuns capitale de regiuni orașe moldovene îndreptățite pentru acest statut, precum Bacău sau Galați, pare să fie evident prin faptul că nu sînt localități cu potențial turistic și nici nu asigură o navetă lejeră. Dacă s-ar demonstra totuși că o astfel de împărțire ar avea unele motive întemeiate, deși faptul este îndoielnic, rămîne totuși întrebarea de ce nici una dintre cele două regiuni nu are ca centru un oraș din Moldova, așa cum este normal în condițiile unei judecăți corecte. Ca atare, pentru teritorii aproximativ egale, se propune, prin harta prezidențială, un singur centru regional la nord de Milcov și patru centre regionale la sud, în condițiile în care regionalizarea este prezentată ca o oportunitate de atragere a fondurilor europene și de distribuire a lor în vederea unei dezvoltări economice și sociale a tuturor regiunilor. Este de la sine înțeles ce „dezvoltare” pot avea județele desprinse din Moldova și atașate unor regiuni din alte provincii, numai pentru a le asigura un teritoriu suficient care să le motiveze existența și pentru a susține centre regionale cu care aceste județe nu au nici o afinitate sau relație specială. Necesitatea regionalizării este prezentată deseori și ca un mijloc de destrămare a „mafiilor” locale și de detronare a „baronilor” locali și mulți ar putea da crezare acestui slogan. Însă apare întrebarea în care loc din țară sînt concentrate asemenea mafii și sînt mai numeroși asemenea baroni și, apoi, de unde au căpătat îngăduința și deseori susținerea mafiile și baronii din provincie. Ca atare, dacă Europa cere regionalizarea și descentralizarea pentru a stîrpi mafiile și baronii, care într-adevăr ar trebui eliminați, în nici un caz nu vizează provincia, unde lucrurile pot fi ușor rezolvate, ci susținătorii mafiilor și baronilor care nu sînt în provincie. Este de aceea o clară contradicție între aceste obiective europene și harta care propune drept centre regionale orașe precum Ploiești, Constanța și Craiova unde se întind brațele aceleiași caracatițe. De altfel, unii angajați din posturile de televiziune „naționale”, adică avînd personal bine plătit din bani publici, au și început să discute ca și cum scornicitele „regiuni de dezvoltare” ar exista, desigur, pe linia obedienței tradiționale care le caracterizează, dar și cu gîndul la viitoarele sejururi în interes de serviciu pe litoral, astfel încît concediul de odihnă să rămînă integral pentru excursiile în Honolulu. Asemenea angajați nu au în mod sigur nici o idee despre legalitate sau despre datorie, căci altfel s-ar abține, avînd în vedere că o împărțire administrativă trebuie sancționată printr-o lege parlamentară sau chiar printr-un referendum, înainte de a considera ceva efectiv, la care să se facă referință. Pe aceeași linie a slujirii intereselor numai unora dintre zonele țării se poate remarca și frecventa omitere a orașului Iași pentru indicarea timpului probabil din buletinele meteorologice de radio România actualități (tot post „național”) și menționarea în aceste buletine a tot felul de așezări din alte regiuni, luate la întîmplare, cu menținerea permanenței unor localități din sud (desigur, deosebit de importante). Faptul că cineva nu poate să-și depășească interesele proprii și ale unei grupări restrînse, cînd ajunge într-o funcție publică, nu este demn de Europa modernă, iar centralismul excesiv, cu toate instituțiile statului adunate într-o singură localitate, reprezintă un obstacol esențial al procesului modernizării și europenizării României, este impedimentul principal în manifestarea oricărei inițiative folositoare. Defavorizarea Moldovei este astăzi un fenomen anacronic, iar aceasta se datorează și celor care au pretins într-un moment sau altul că o reprezintă, deoarece aceștia, în loc să colaboreze pentru statuarea adevărului și echității, s-au concurat și luptat între ei, datorită unor meschine interese locale. Cu cîțiva ani în urmă, avînd susținători pe unii dintre îmbogățiții ultimelor două decenii, reprezentanții orașului Bacău au găsit de cuviință să lupte împotriva celor din Iași, rezultatul fiind stabilirea sediilor unor reprezentanțe zonale în gondolatul oraș Piatra Neamț, situat pe un traseu izolat și lipsit de specialiști. Privind la harta cu regionalizarea, unii suceveni (din partidul prezidențial) ar putea gîndi că sînt dezavantajați fiind alături cu alte orașe moldovene (iar nu cu Viena), fiindcă ei ar fi „bogați”. Dacă însă ar privi mai atent lucrurile ar observa că nu sînt deloc bogați, cu tot pitorescul zonei și cu toată relativa bunăstare a cîtorva dintre localități. Lipsa oricăror investiții de proporții, lipsa unor întreprinderi industriale importante, infrastructura deplorabilă, rămînerea marii majorități a populației în condițiile economiei rurale de subzistență nu înseamnă bogăție. Normal ar fi, prin urmare, ca, măcar de data aceasta, cei care reprezintă județele Moldovei să colaboreze pentru binele comun, și să respingă hotărît crîmpoțirea teritoriului acestei provincii în interesul personal al unora, marginalizînd și eliminînd pe Gagamiții trimiși de la centru, căci aceștia nu au avut și nu vor avea niciodată vreun rost sau vreun rol benefic. În ultimă instanță, acești reprezentanți n-ar face astfel decît să militeze pentru echitate și pentru progres, adică ar corespunde năzuințelor celor care i-au ales și de care n-ar trebui nici să se îndepărteze și nici să se rușineze.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: