Să șezi în cărucior, zi de zi, clipă de clipă, și să-ți mai ardă de scris versuri, chiar e ispravă de pomină. Să șezi în cărucior, să ai douăzeci și mai bine de ani, și prima ta grijă, din suferința ta, e cum să mai faci un dar către prieteni, cum să dăruiești ceva lumii ășteia terne și s-o înfrumusețezi și prin lucrarea ta, rod delicat al sensibilității!
Să șezi în cărucior și, după trei cărți publicate (cea din urmă tocmită trilingv – pre românește, franțuzește, englezește!), să mai ai în grijă cum încă alte trei volume ale tale, cu isprăvirea cărora te ocupi în ceasul de față, vor vedea lumina tiparului! Hotărât lucru, Mihai Cătălin Frantiuc din Siret e dovada bună că pe lumea asta și-n viața asta repede trecătoare omul nu se hrănește numai cu pită. Hotărât! Din scaunul lui de om atât de încercat (distrofie musculară contractată la 10 ani, căci până atunci a fost și el un copil ca toți ceilalți), Mihai Cătălin e o formulă de viață… fericită. Paradoxal, dar tânărul acesta (care tocmai și-a isprăvit cele douăsprezece clase în astă vară) dispune de-un optimism robust și tenace (i se citește lesne asta și pe chip) cu care s-a îmbrățișat generos și cu care pornește la luptă. Câți ca el?! Câți?! În măsura în care, confrați de suferință, se resemnează încruntați ori de sborșesc către alții mai ferice ca ei, ori slobod sudalme către o ordine parcă prost întocmită. Săptămâna trecută, în chiar toiul ei, Mihai Frantiuc a… convocat în sala cea primitoare a Primăriei Siret cam toată floarea cea vestită a culturii-loco și și-a lansat volumul din urmă, al 3-lea, „Poarta spre Haiku”, o bijuterie a pretențiosului gen liric. Și unde pui că tiparul a fost aproape în întregime pe speze proprii. Și, mai încolo decât atât, cartea, apărută la Editura Universitară din București, e închinată regretatului udeștean Mircea Motrici (1953-2007), cel care atât de apropiat și pe post de… idol. Bravos amândurora! Și fiștecăruia… Joia trecută, niște (mulți) frumoși (cam) nebuni ai micului oraș (cadre didactice cu deosebire, dar și preoți ori alți amici așijderea) au însuflețit cu frumusețe și rezistență câteva momente de cultură autentice. Și-au promovat, cu aplomb, un poet al locului, o voce distinctă în peisaj, un Poet adevărat, mistuit cu ardoare de nobila sa pasiune, arta scrisului. Îmbrățișăm peste tot. Și mai abitir, și notabilitățile urbei (prof. Mihai Aniuk ori energicul și entuziastul edil, dl ec. Adrian Popoiu, navetând cu… gracilă răspundere printre obligațiuni specifice: ședință CL, oficierea unei căsătorii ori, de ce nu, audiția unui regal de muzică și poezie). Felicitări tuturor (unii veniți din afara orașului) pentru că, în… vacanța mare, și-au aflat loc, în agenda preocupărilor, pentru câteva momente de muzichie și prietenie, film și literatură pe cinste. Dar haideți să nu vă mai duc cu vorba, cu cuvintele! Și să vedem câte cevașilea din omul acesta, serios înhămat, cu putința lui, la îmbunătățirea vieții și a lumii. Să vedem… Rugina toamnei… În picăturile de ploaie Găsești lacrimile raiului. Copacii-s triști și ruginii, Precum aurul soarelui Sau a strugurilor copți Și aroma mustului, Cu floarea cea frumos mirositoare, Cu o mireasmă încântătoare, O minune mare. Trezindu-mă de dimineață, Văzând covorul alb de brumă, Gândindu-mă la plante Și la cum mor ele… Consolându-mă cu gândul Că va veni iar primăvara Și plantele vor învia, Așa cum fac întotdeauna Pentru noi, Așa e viața! Ata ete! Așa e viața… Dumi Brad empatic & solidar P.S. Un interviu (video) cu Mihăiță – joi (ora 18), vineri (11, 30) și sâmbătă (ora 10), pe SV PLUS.
Comentarii