O româncă pe Victory

Celor pasionați de istorie sau de navomodelism, e imposibil ca acest nume să nu le dea fiori. HMS (Her Majesty’s Ship) Victory este poate corabia cu cea mai mare faimă între navele de război cu pânze, supraviețuitoare Timpului.

 

Navă-amiral a flotei britanice comandate de vice-amiralul Horatio Nelson, a avut un rol decisiv în bătălia de la Trafalgar din 1805, care a făurit destinul Europei moderne, înclinând pentru o sută de ani balanța puterii în favoarea Marii Britanii. Ancorată într-un așa-zis „doc uscat” în imensul muzeu în aer liber Historic Dokyard din orașul Portsmouth (o conurbație portuară din sudul Angliei, comitatul Hampshire), Victory își întâmpină vizitatorii, cu cele trei catarge spre infinit, cu punțile de tragere vopsite alternativ în negru și bej ca blana de tigru și cu sabordurile deschise prin care mai ies, purtând acum capace roșii la gura țevii, câteva din cele 104 tunuri cu care era înzestrată odinioară. Accesul la bord este neghidat în anumite zile, dar e imposibil să te rătăcești: drumul este delimitat de sfori, ca la aeroport. Ne-am strecurat în semiîntuneric prin tambuchiuri înguste, am urcat pe scărițe de lemn, am avut grijă să nu ne lovim la cap de grinzile joase sau de lanterne. Am trecut în revistă instrumentele morții – tunurile – ancorate demonstrativ, întocmai cum se obișnuia în acele vremuri, cu afetul prins din două părți de bordul navei și din a treia parte de un inel fixat în podea, iar țeava prinsă cu un odgon zdravăn de afet. Și totuși, bătăliile erau doar niște evenimente brutale, dar sporadice, între care se desfășurau lungi perioade de viață obișnuită. Nava era în primul rând un oraș plutitor pe care își duceau viața de zi cu zi circa 800 de oameni, bărbați și copii – așa-zișii midshipmen și powder monkeys. O bucătărie (galley) cu o mașină de gătit imensă era locul unde se prepara mâncarea în cantități pantagruelice. Între două tunuri se află mese suspendate și câte două băncuțe lungi pe care încăpeau șase oameni. M-am așezat și eu și m-am fotografiat la o „masă a tăcerii” cu tot felul de străchini și ibrice din lemn pe ea, la care mai vin poate spiritele celor ce au servit pe vas. Și pentru că nava l-a avut la bord pe însuși amiralul Nelson, poate cea mai emoționantă colecție de memorabilia se leagă de prezența lui. Obiectele sale de uz personal sunt vizitabile în așa-zisa Great Cabin , pe upper-gun deck, punte pe care vine deja lumina naturală. La intrare este o efigie cu faimosul mesaj semnalizat la Trafalgar din vârful catargelor lui Victory: „England expects that every man will do his duty”, încadrată de două muschete lungi cu baionetă. După încă o scară urcată, turiștii pot ajunge pe dunetă (quarter-deck), în aer liber. De aici erau coordonate „în timp real” manevrele și acțiunile în luptă. Se vede partea exterioară a catargelor de metal care le-au înlocuit pe cele originale; au toate parâmele și vergile montate. Lipsesc doar pânzele, acei plămâni uriași care o propulsau odinioară pe Victory. Cu ele desfășurate în vânt, probabil că și acum Victory ar zbura, s-ar desprinde de acest doc uscat și ar urma din nou chemarea mării … Aici este locul, indicat printr-o plăcuță de alamă, inscripționată la ambele capete, astfel încât să poți citi în orice poziție te-ai afla, unde Nelson a fost rănit mortal, în chiar clipele când bătălia era tranșată și câștigată de britanici. După rănire a fost coborât în infirmeria de pe orlop deck unde a murit. Acum se află aici un roll of honour cu toți aceia care și-au dat viața pe Victory. Un ofițer de serviciu povestește vizitatorilor despre moartea lui Nelson, scoțând din buzunar la cerere și un glonț rotund de muschetă la care copii se uită uimiți. Nu este cel original care a străbătut pieptul amiralului, ci unul identic, păstrat din acea epocă. Totul este atât de profesionist etalat vederii și auzului, cu atâta grijă pentru detaliu, încât simți că ai luat parte la o expediție în profunzimea timpului istoric. Dar mai ales, indiferent că ești britanic sau străin, te bucuri că ești lăsat să „guști” istoria, să iei parte la ea, nu doar să o privești din exterior.