PSD Suceava 2020

CRONICĂ LITERARĂ: ,,Scrisul este pentru mine un mod de existență”

O carte ce marchează vârsta autorului (65 de ani), Florentin Popescu fiind un nume despre care vorbesc numeroasele sale volume apărute până acum: Florentin Popescu, ,,Gânduri de scriitor. Autoportret în interviuri”, Rawex Coms, București, 2011.
 

Dincolo de cărțile de versuri ori de antologiile puse în circulație, Domnia Sa a girat nu puține ediții pe teme dintre cele mai diverse: ,,Necunoscutul Macedonski”, ,,Cafeneaua literară și boema din România de la începuturi până în prezent”, ,,Dicționar de mitologie orientală”, ,,Antologia poeziei românești de dragoste” sau ,,Dicționar de literatură universală”. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu o paletă ce explică multiplele investigații și resurse creative ale lui Florentin Popescu. Nu întâmplător, Florin Costinescu, prefațatorul volumului despre care vorbim, precizează, în ceea ce se vrea o prezentare a lui Florentin Popescu, între altele: ,,…scriitorul își începe șirul evocărilor cu perioada «desculță», cea a copilăriei”, pentru a adăuga mai apoi toate etapele existenței acestuia, și spre a conchide: ,,Neîndoios, în spatele acestor titulaturi, este lesne de dedus, se află un volum enorm de muncă pentru strângerea de informații, în cea mai mare parte inedite, pentru organizarea și turnarea lor într-o formă interesantă și atractivă pentru cititor”. Nu trebuie pierdută din vedere, de asemenea, următoarea clarificare: că aceste apariții ,,de larg interes” vizează categorii diverse de cititori, de la elevi aflați în curs de formare, la autori cunoscuți din literatura noastră sau nume ce nu mai au nevoie de nicio prezentare, ele aparținând istoriei literaturii naționale. Dar să ne oprim la culegerea de față. Avem astfel posibilitatea de a-l cunoaște pe Florentin Popescu în multiplele sale ipostaze, enunțate anterior. Una dintre întrebările pe care i le adresează poeta Valeria Manta Tăicuțu, ea însăși o îndrăzneață comentatoare și o perseverentă coordonatoare de publicație literară (vezi periodicul ,,Spații culturale”) sună astfel, și nu întâmplător: ,,Domnule Florentin Popescu, aveți o impresionantă activitate de istoric și critic literar, de memorialist, prozator și, dacă nu cumva greșesc, de poet. Vorbiți-mi despre motivația acestei diversități de preocupări!”. La care cel întrebat răspunde, între altele: ,,Motivația e simplă: diversitatea preocupărilor mele trebuie văzută și înțeleasă ca prezența unui cor pe mai multe voci. Fiecare text se înscrie într-un ansamblu, într-un întreg care formează… corpusul, scrierile, opera mea”. Și precizările adăugate merită a fi luate în seamă: ,,Când am simțit nevoia să scriu poezie, am scris poezie. Când o carte mi-a lăsat o impresie pe care am vrut să o comunic și altora, am scris critică. Memorialistica, publicistica au venit ca un fel de datorie de onoare”. A nu se uita (din motive și de tangență literară în care există și orgoliu nemărturisit) că Florentin Popescu se consideră influențat de Vasile Voiculescu. (Nici nu se putea pierde din vedere apropierea de același spațiu literar). De aceea și afirmă: ,,Afinitățile mele cu el, mai ales în ceea ce privește copilăria, sunt atât de multe, încât mi-ar fi greu, dacă nu chiar imposibil să le număr”. Pentru ca puțin mai încolo să precizeze de unde până unde tangența sa cu Vasile Voiculescu: ,,Aici se află și motivația celor șase cărți pe care i le-am dedicat mai târziu”, autorul regretând desigur că nu l-a ,,cunoscut personal”. De altfel, Forentin Popescu nu a fost și nici nu lasă impresia unui incomod, el însuși mărturisind că n-are ,,relații proaste cu nimeni” (trimiterea se referă la lumea literară). Pentru că adăugirea ulterioară devine elocventă: ,,N-am intrat și nu voi intra niciodată în găști și jocuri de culise”. De aici, desigur, și neplăcerea și chiar ciuda, după cum afirmă Domnia Sa, de a se ști că unii dintre confrații săi ,,se urăsc, se invidiază, se ceartă între ei”, ceea ce face ca dorita solidaritate de breaslă să devină ca și inexistentă, în ciuda faptului că, după cum el însuși o spune, ,,Bărăganul literaturii române e atât de mare, încât ne încape pe toți”. (Numai că unii nu acceptă adevărul în cauză). Iată și o altă mărturisire ce vorbește suficient despre Florentin Popescu: ,,Scrisul este pentru mine un mod de existență, dar și o datorie asumată față de lume. Este un destin. Și din fața destinului nu ai cum să fugi”. Nu întâmplător volumul la care ne referim se subintitulează ,,Autoportret în interviuri”. Florentin Popescu a avut răbdarea și îndrăzneala de a aduna conversațiile literare purtate de-a lungul vremii și care se pretează intenției acestuia de a le grupa într-o carte. Iar cartea de față alcătuiește o fișă biografică despre Florentin Popescu, autor, așa cum reținem din generoasa prezentare a lui Florin Costinescu, al unei opere tipărite însemnând ,,vreo 60 de titluri”. Ceea ce înseamnă mai mult decât ceva.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: