La Suceava și Putna, de Sărbătoarea Eminescu, ediția 2011 a Congresului Național de Poezie

Începem, totuși, Congresul Național de Poezie (continuat) la Suceava, cu ,,strigarea” poeților suceveni în recitalul de la Botoșani: Carmen Veronica Steiciuc, Alexandru Ovidiu Vintilă, Anica Facina, Liviu Popescu, Constantin Severin, Horațiu Stamatin, Vasile Zetu, Vasile Ursache. Nu au citit/recitat Ion Beldeanu și Viorica Petrovici (plecată de acasă fără nicio carte la ea).

 

Și cu recunoașterea faptului că ne-a făcut bucurie să-i ascultăm, să-i aplaudăm alături de atâtea nume cunoscute ale liricii românești contemporane. De aceea, nu avem decât cuvinte de laudă pentru această formulă a Congresului Național de Poezie, pentru sprijinul acordat desfășurării lui de Consiliul Județean Suceava, de Consiliile Județean și Municipal Botoșani și de celelalte, numeroase, instituții anunțate în program, precum și pentru devotamentul realizatorilor din rândul I, poeții Carmen Veronica Steiciuc și Gellu Dorian. Așa cum am pomenit deja, Congresul a înregistrat și participări de dincolo de granițe. La peste 80 de ani, străbătând o cale lungă, Moscova, Chișinău, Tighina (,,Da, am fost și în această republică nostimă”), Chișinău, București, Neptun (la ediția 2011 a festivalului ,,Zile și nopți de literatură”), București, Botoșani, Suceava, a venit și reputatul tălmăcitor și poet rus Chiril Kovaldji, distins la Ipotești, pe 15 iunie 2011, în deschiderea Zilelor Eminescu, cu Premiul pentru traducere și pentru promovarea operei eminesciene în străinătate, precedat de o sinceră laudatio, rostită de o altă personalitate a tradu-cerilor din și în limba rusă: Elena Loghinovski. Ne-a făcut plăcere să-l ascultăm povestind (lui Nicolae Cârlan și mie, deopotrivă) despre numeroșii poeți români pe care i-a transpus în rusește, poezia sa fiind, la rându-i, tradusă în românește de Leo Butnaru. De neuitat rămâne răspunsul, zâmbetul cald cu care ne-a răspuns la întrebarea cum a învățat românește, ,,Nu știu, a pătruns în mine!”, și sentimentul cu care l-am primit: al sărbătorii teilor în floare, și la Ipotești, și la Botoșani, și la Cetatea Sucevei, și în cimitirul Mănăstirii Putna, acolo unde își doarme somnul de veci Maica Benedicta, fosta noastră profesoară Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Trecând peste continuarea lucrărilor Congresului vineri după-amiază la Universitatea ,,Ștefan cel Mare”, în care s-au făcut propuneri de asemenea de reținut și cu formularea de-acum cunoscutului Apel adresat ICR, să urcăm la Cetatea de Scaun, cu sufletul ușurat de blândețea caldă a apusului de soare (ușurat deoarece furtunile năprasnice ale verii i-au dat ore de nesomn lui Carmen Steiciuc și nu numai ei). Aici, recitalul poetic a fost precedat de interpretarea curată, dăruită, excelentă a ,,Baladei” lui Ciprian Porumbescu de către elevul Ciprian Reuț, din clasa a VIII-a, laureat al Lirei de Aur și al Olimpiadei de specialitate. Arcușul său a instalat o ase-menea tăcere, încât s-a auzit limpede ciripitul păsărelelor, fermecate ca și poeții. Atât de mult, că Leo Butnaru a ales pentru recital, special, poezia sa ,,Statistică”: ,,Un român /talentat firește /a cântat dumnezeiește /balada lui Porumbescu //alt român /statistician de renume /fixase timpul dintre începutul /și sfârșitul baladei lui Porumbescu /inter-pretată dumnezeiește de conaționalul său //5,45 min. //Așadar /la 2,2 minute în România moare un om /la 2 minute – se naște un om //(Nota bene! / – să calculez ce spor de viață a avut loc în Ro-mânia /pe durata baladei…) Recitalul a fost moderat, în-cântător, de Dan Mircea Cipariu și el i-a adus pe scenă, între cei aproape 50 de poeți, și pe Alexandru Ovidiu Vintilă, Lucia Olaru Nenati, Viorica Petrovici, Anica Facina, Horațiu Stamatin, Ion Cozmei, Vasile Ursache și Vasile Tudor. Dar înainte de aceasta, pe laureații Congresului – poetul consacrat Lucian Vasiliu și poetul tânăr Radu Vancu, iar în încheiere, la chitară, cu înflăcărare și talent, pe poetul Șerban Axinte. Sâmbătă, cu sentimentul unui urcuș spre una din esențialele Cetăți ale neamului românesc, acolo unde odihnește (fără data stingerii din viață pe lespedea cu frunze de laur) Ștefan cel Mare și Sfânt, spațiu în care a respirat și a visat Mihai Eminescu, loc în care o urnă de argint adună pământ din țara noastră întreagă, poate și cu nevoia, cu speranța unei binecuvântări, poeții au mers la Mănăstirea Putna, la Sfânta Mănăstire Putna. S-au bucurat de cinstea de a fi primiți de Velnic Melchisedec, starețul locașului, și de a fi însoțiți de un ghid competent (cum, de altminteri, toți sunt aici), părintele Alecsie Cojocar, și în Biserică, și la muzeu. Au privit cu nesaț minunea în fire scumpe a Acoperământului pentru mormânt al Mariei de Mangop și cu îngândurare suprafața rămasă nepictată din miniatura cu portretul votiv al lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Tetraevangheliarul de la Humor. Da, poate însăși poezia scânteind plutea prin aer… După care au aprins o lumânare la mormântul Maicii Benedicta, ascultând printre steluțele de aur ale teilor larma unor șoapte de departe, care nouă ni s-a părut chiar foșnet de carte răsfoită încet, a vieții lui Eminescu, scrisă de Zoe Dumitrescu Bușulenga și tipărită aici, la Putna, cu un cuvânt înainte de Dan Hăulică. Să mai spunem că grație insistenței poetei Doina Uricariu și a soțului ei, arh. Liviu Dimitriu, și Biserica Bogdana de la Rădăuți a încrustat în memoria poeților-pelerini o amintire de neuitat. Și să încheiem, revenind la recitalul poeților de la Cetatea de Scaun a Sucevei, în momentul în care Dinu Flâmând și-a trăit răscolitorul său poem închinat amintirii Mamei în grădina exotică a Braziliei. Cerul s-a întunecat brusc, plăcile sale tectonice au început să se miște scrâșnind, unde invizibile au sonorizat frunzele, în vreme ce poetul întors în sine sfâșia cețurile timpului, eliberând poezia. Și ploi de miere din toți teii lumii au prins să cadă peste noi.