Diferența

De mai mulți ani, nu știu de câți, schimb, arar, câte un e-mail cu Andreea Vass, devenită Paul. Nici n-aș putea spune cum s-a întâmplat să ne avem adresele de poștă electronică și, astfel, să ne (mai) vorbim. Iar cu ceva vreme în urmă, i-am trimis un mesaj (…multiplu, mai mult ca sigur neavând-o în mod special în vedere), probabil pe un subiect literar/ cultural. La care ea, cu o mustrare politicoasă, mi-a replicat: „nu sunt scriitoare”. Iată că acum, într-un fel, este, și pentru că a coordonat volumul lansat recent la Suceava: „Forța politică a femeilor”.

 

Mai era nevoie de o demonstrație că femeile au „forță” (și politică)? Poate că nu, dar poate că, totodată, da, da, da! Din aceleași motive pentru care, odinioară, o profesoară de istoria culturii încerca să convingă (iar pe mine m-a convins!) că, de fapt, femeile pun în mișcare această lume. Sau creează „o diferență”, poate acea diferență despre care în volumul de mai sus scria Sanda-Maria Ardeleanu, titrând: „Există o diferență între vocea feminină și cea masculină din politică și ea” – subliniem – „se manifestă în situațiile-limită”. Ori impun (adesea adevărurile trebuie impuse!) realități precum cea la care se referea Angela Zarojanu: „Politica este și pentru femei, iar ele o pot face la fel de bine ca și bărbații”. Îmi spun că, mai întâi de toate, ar fi suficient ca ele însele să o creadă, toate, cât mai multe, cu argument întărit de acel și din urmă, care indică un adaos venit, cumva, de pe o poziție (încă) inferioară, într-o epocă despre care s-ar zice că supune imploziilor orice discriminare… Pe când lumea vie și ferventă, chiar de dincolo de mit, e mereu generată, bunăoară, de Geea, Isis, Eva și Maria!