Filaret Moțco
Mama lui Filaret Moțco
Eudochia Moțco
Un om deosebit …De sâmbătă, la Izvoarele Sucevei numai despre asta se vorbește, nici nu se poate vorbi despre altceva. Pe Filaret Moțco l-au decupat dintre amintiri ori din imaginile întâlnirilor mai din urmă rude, prieteni, colegi, megieși. Mai toți îl știu, mai toți îl știau – ca de-al lor, ca de acolo, deși acum era undeva departe. De pildă cum ni se mărturisea ieri Anița Zinici: „Când eu eram în liceu, el era la facultate. Îl știam, cum să nu-l știm? Nu-mai cuvinte de laudă se spuneau despre el!… Era un om deosebit. Venea cam rar acasă, cam o dată pe an… Dar era un om deosebit. Ce tragedie! El, un om în floarea vârstei…”. Tot cam așa ne-a spus și Veronica Macoveiciuc, secretar al Primăriei: „Era un om deosebit. Venea acasă de sărbători… Se aude că ar fi venit și de Paște, acum… Își făcuse casă aici, era de-al satului!”. Filaret, băiat deștept ! Unii spun că și sâmbătă au bătut clopotele bisericii la ridicarea căreia și el a fost de mare ajutor, alții că doar ieri, duminică. Cert este că acum dangătul de clopot, oricum ar suna el, la Izvoare tot cu moartea lui Filaret este asociat. Cu moarte de neînchipuit, doar ca-n istorisirile ce trebuie să rămână doar istorisiri: mort tânăr, mort departe, moarte cruntă, mort bun, mort ales. Profesorul Ion Aflorei, colaborator vechi al „Craiului”, a desprăfuit ieri un catalog de demult: „A terminat clasa a VIII-a în anul 1984. Îmi stătea în prima bancă, în rândul din mijloc, avea o minte sclipitoare și-o agerime…”. Înțelegem de la el că era unul dintre acei elevi gata „să-i scoată ochii” profesorului, mereu cu mâna sus, mereu cu două degete rășchirate a vrea să răspundă. Din cătunul Aluniș, de la vreo 5 km distanță, venea la școală. „Și era băiat deștept!” Băiat dintre aceia cum nu mulți se pomenesc în ziua de azi, porniți dintr-o familie numeroasă, mai mult decât modestă, dar care s-a înțepenit în picioare și a luat viața în piept, nu după vreun vis american, ci după o năzuință din vechime a locului: să te duci în lume și să te faci, dacă te țin curelele, om mare! Izvorenii dau cu presupusul: că va fi avut 5 facultăți, poate 6. Acum, ca și ai lui, îl vor acasă, să odihnească printre ei. Prof. Aflorei și-l amintește plecând (…și revenind): Pentru liceu s-a dus la Bistrița, la un unchi. Dar mi-l amintesc prin ’86, în vacanță, când prindeam meciurile CM de fotbal; traducea comentariile… Apoi a urmat Școala de Ofițeri de la Sibiu… „Mai trecea pe la mine (în anii mai din urmă – n.n.) vara, era grăbit…”. Revenise la casa părintească din Aluniș, aduse meșteri de la Bistrița, o renovase, i-a făcut baie cu apă curentă, prin cădere, balcon, o pregătise pentru vacanțe. Profesorul nu uită că, într-un rând, fusese invitat la o petrecere la casa din Aluniș; n-a putut ajunge, însă aflase printre altele că acolo flutura drapelul României… Cândva îl întrebase pe Filaret dacă nu se însoară: „E vreme, mai e vreme…”, se pare că fu răspunsul celui pierit. „S-a slobozit moartea-n sat” Despre moartea năprasnică a lui Filaret Moțco vorbesc toți, cu capete plecate, cu palmele în dreptul gurii. Dar nu se poate evita constatarea că „s-a slobozit moartea-n sat”. Pe număratelea, doar într-o săptămână s-au dus 6 sau 7. Au început îngropăciunile cu o bătrână de 87 de ani. Apoi s-a ajuns și la oameni tineri. „Ce semn să fie și ăsta?” „Nu oricine poate ajunge acolo…” Înțelegem că, deși departe, Filaret Moțco era privit drept sprijinul familiei sale. De la Ioan Habur, fost primar, acum consilier local, am aflat că sora rămasă prin partea locului, Maria Maruseac (mai are una, în țară; vine cam rar acasă), s-a pomenit fără gospodărie în urmă cu două săptămâni, în urma unui incendiu. Zice-se că vineri, cu puțină vreme înainte să piară, Maria vorbise la telefon cu Filaret, iar fratele i-ar fi promis că se va strădui să vină acasă de Paște, s-o ajute cu materiale și mână de lucru tocmită să-și ridice iar casă. După alte surse, fratele Ion („Ion Tafistu’”, fiindcă lucrează pe TAF), ar fi vorbit mai înainte (însă ieri după-amiază telefonul său suna în gol) cu Filaret, care ar fi zis, după o promisiune neatinsă la sărbătorile de iarnă pe stil vechi, că nici de Paște nu va ajunge acasă. Cert este că Filaret Moțco era om săritor, la care ai lui se gândeau ca la un sprijin. Mama îi este vârstnică și bolnavă, frații (Ion și Nicolae) au familii numeroase (…a lui Ion a mai născut acum două săptămâni, aflarăm ieri), iar sătenilor le era drag. „Nu oricine poate ajunge acolo unde a ajuns el!”, spune Ioan Habur. „Tatăl fusese la țapină, pe urmă s-a pensionat, apoi a murit (în urmă cu vreo 15 ani – n.n.). Era un ajutor pentru toți. Maria ar fi vorbit cu el și-a promis bolțari și constructori de la Bistrița, să facă totul de la temelie”. Robul lui Dumnezeu Filaret este așteptat de pământul Izvoarelor Ieri, duminică, a fost multă lume la biserică, la biserica la ridicarea căreia a contribuit și el, Filaret Moțco. Iar lumea a vorbit despre moartea lui, despre moarte năprasnică, și pare-ni-se că abia într-un târziu s-a dumirit că, de fapt, vorbește despre „un erou”. Nu-i vină asta, ci la mijloc e doar întâmplarea ca eroi să nu-ți pară tocmai cei cu care ai vorbit și cu care ai dat mâna. A fost și Ion la biserică și lumea a fost încredințată că familia Moțco își vrea fiul și fratele îngropat în pământul de-acasă. Primarul Mihail Mehno („suntem și rude prin alianță”) ne-a confirmat că dorința mamei este ca fiul să-i fie adus acasă, dar încă nu se știe când și cum se va în-tâmpla. „S-ar putea să dureze cu repatrierea”, se gândește el, dar e convins că, atunci când trupul celui ce a fost robul lui Dumnezeu Filaret va fi adus la Izvoare, „se vor respecta tradițiile, se va ține obiceiul locului”. * * * „Printre victimele atacului barbar (…) s-ar putea afla și un cetățean român” „Ministerul Afacerilor Externe condamnă cu toată fermitatea actele de violență și cruzime săvârșite asupra membrilor biroului ONU din Mazar-i-Sherif. Nu poate exista justificare pentru astfel de acte deplorabile” – se arăta într-un comunicat de vineri seara al MAE, când numele victimelor de la Mazar-i-Sherif încă nu era cunoscut. „MAE își exprimă regretul profund pentru pierderile de vieți omenești și transmite întreaga sa compasiune familiilor celor care și-au pierdut viața în acest tragic atentat. Ne exprimăm, totodată, solidaritatea cu membrii misiunii ONU în Afganistan. Conform informațiilor preliminare de care dispunem, printre victimele atacului barbar de la Mazar-i-Sherif s-ar putea număra și un cetățean român. MAE este în contact cu organismele internaționale prezente la fața locului pentru verificarea informației”, făcea public MAE, în seara de vineri. Expertul politic cu rangul cel mai înalt din cadrul United Nations Assistance Mission in Afganistan (UNAMA) MAE transmitea sâmbătă, 2 aprilie: „Ministerul Afacerilor Externe anunță cu adâncă tristețe că între victimele incidentelor violente din Mazar-i-Sharif se află și cetățeanul român Filaret Moțco, 43 de ani, funcționar internațional în cadrul biroului ONU (United Nations Assistance Mission in Afghanistan – UNAMA) din nordul Afganistanului. Informația a fost confirmată oficial de autoritățile ONU. Filaret Moțco ocupa la momentul atacului poziția de locțiitor al șefului biroului regional al UNAMA de la Mazar-i-Sharif și era expertul politic cu rangul cel mai înalt din cadrul biroului. Înaintea mandatului din Mazar-i-Sharif, Filaret Moțco lucrase și în cadrul biroului regional sudic al UNAMA din Kandahar. Pe parcursul a peste 11 ani de carieră, Filaret Moțco a acumulat o experiență impresionantă în serviciul organizațiilor internaționale. Activitatea sa în organizațiile internaționale a inclus misiuni de teren în Kârgâzstan, Federația Rusă – nordul Caucazului (Cecenia) și Tadjikistan, în cadrul OSCE, în Federația Rusă (Cecenia și Ingușetia), în cadrul Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați (UNHCR) și al Centrului regional de combaterea criminalității transfrontaliere al Inițiativei de Cooperare din Europa de Sud-Est de la București. Născut la Câmpulung Moldovenesc, Filaret Moțco era specialist în științe politice, drept internațional și relații internaționale, cu o pregătire solidă în domeniul alertelor timpurii, prevenirii și managementului conflictelor, al reabilitării postconflict și al urgențelor civile”. Autorităților afgane li se cere să ia toate măsurile „pentru ca autorii acestor crime oribile să fie aduși în fața justiției și condamnați” În același comunicat, MAE arăta că „solicită autorităților afgane să ia toate măsurile necesare pentru ca autorii acestor crime oribile să fie aduși în fața justiției și con-damnați pentru faptele lor. MAE solicită totodată autorităților afgane și forțelor de securitate prezente în Afganistan să întreprindă toate măsurile care se impun pentru asigurarea securității personalului ONU și al altor organizații internaționale. Atacurile împotriva personalului care lucrează în sprijinul poporului afgan și al păcii sunt inacceptabile”. Totodată, MAE transmitea „sincere condoleanțe familiei lui Filaret Moțco și familiilor celorlalte victime, precum și autorităților ONU”. Un atac „atroce și laș” Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a caracterizat atacul de la Mazar-i-Sharif drept “atroce și laș”, transmite Rompres. Atacul s-a produs după ce o serie de protestatari care demonstrau împotriva arderii Coranului, cartea sfântă islamică, au luat cu asalt clădirea în care se aflau birourile ONU, conform poliției afgane. „Numărul persoanelor care și-au pierdut viața în urma atacului barbar asupra biroului ONU de la Mazar-I-Sharif, în nordul Afganistanului, ar putea fi de 20”, conform unor oficiali ONU citați de Reuters. Printre persoanele care și-au pierdut viața se numără personal internațional și local al biroului ONU, persoane care asigurau paza clădirii și soldați nepalezi Gurkha, angajați pentru apărarea complexului de birouri, precum și atacatori, potrivit unor oficiali ONU care nu au dorit să-și decline identitatea. „Două dintre victimele acestui atac au fost decapitate de atacatori, care au dat și foc unei părți a complexului de clădiri”, conform lui Lal Mohammad Ah-madzai, un purtător de cuvânt al poliției din această regiune din nordul Afganistanului, citat de Rompres. Acest atac este considerat a fi „cel mai sângeros atac înregistrat vreodată împotriva unei reprezentanțe ONU din Afganistan”. Într-un atac anterior asupra unei case de oaspeți a ONU, în octombrie 2009, 5 membri ai staffului ONU și-au pierdut viața, iar alți 9 au fost răniți. „O acțiune foarte tragică și criminală”: de la execuție, la proces ! Într-un comunicat trimis vineri, prin e-mail, după atacul din Afganistan, pastorul integrist Terry Jones a condamnat violențele, pe care le-a calificat drept “o acțiune foarte tragică și criminală”, a transmis HotNews. Terry Jones, pastorul bisericii The Dove World Outreach Center din Florida, a cerut guvernului de la Washington și ONU să-i aducă „imediat” pe atacatori „în fața justiției”. Pastorul Jones este cel care, recent, a decis incendierea Coranului, cartea sfântă a islamului, în chip de „execuție”: „«Procesul» (în urma căruia ar fi reieșit că vinovat de atentatul de la 11 septembrie 2001 ar fi Coranul – n.n.) a fost executat (un exemplar al cărții a fost stropit cu kerosen, depus într-o cutie de metal și incendiat – n.n.) de pastorul Wayne Sapp sub supravegherea lui Terry Jones”, la el asistând aproximativ 30 de persoane, potrivit AFP. După atacul din Afganistan, pastorul ar fi mărturisit, potrivit unei relatări din „Los Angeles Times”, că a fost vorba despre o întâmplare „foarte tragică”, în urma căreia el este „devastat”. O reconstituire: „Uciși unul câte unul !“ Reprezentantul special al secretarului general al ONU în Afganistan, Staffan de Mistura, a explicat pentru un grup de ziariști, circumstanțele atacului de vineri de la biroul ONU de la Mazar-i-Sharif, soldat cu moartea a 7 persoane, între care și un român. Agenția France Presse a prezentat, ieri, pe această bază, o reconstituire a celor petrecute la Mazar-i-Sharif, informează Rompres. Vineri, după rugăciune, între 2000 și 3000 de persoane încep să manifesteze, pașnic, în marele oraș din nordul Afganistanului împotriva arderii Coranului de către un pastor extremist din SUA. Consulatul american este închis în ziua de odihnă musulmană și cortegiul se îndreaptă spre Unama, misiunea ONU din Afganistan. Ajunsă în fața clădirii ONU, manifestația ia o turnură violentă. Un mic grup de „insurgenți”, estimat între 7 și 15 persoane, potrivit lui de Mistura, unii dintre ei înarmați, s-au infiltrat în cortegiu. Unii dintre ei incită mulțimea scandând sloganuri, iar alții aruncă pietre spre complexul ONU, urmați în scurt timp de ceilalți manifestanți. Poliția, care nu a instalat un cordon de securitate care să-i împiedice pe manifestanți să se apropie de clădire, este incapabilă să țină sub control mulțimea. Soldații nepalezi Gurkha, care păzesc incinta, au instrucțiuni să nu deschidă focul asupra civililor și, în scurt timp, nu mai reușesc să intervină. Împinși la o parte, mulțimea ia cu asalt complexul. În interior se află 2 angajați afgani, 6 gărzi nepaleze și 4 angajați civili europeni ai ONU: șeful biroului, care este rus, un norvegian de 53 de ani consilier pe probleme de poliție, un român însărcinat cu afaceri politice și un suedez de 33 de ani care se ocupă de drepturile omului. „Veniseră la serviciu, chiar dacă era vineri”, a explicat de Mistura. Când manifestanții pătrund în incintă, cei 2 angajați afgani se pierd în mulțime. Între timp, cei 4 europeni se grăbesc spre „buncăr”, o încăpere securizată. Reușesc să intre și să se închidă acolo, în trei sau patru minute. Ușa buncărului nu rezistă însă unei mulțimi înarmate cu topoare și cu „tot ce-i pică în mână”, potrivit oficialului ONU. Odată intrați manifestanții, primul care-i întâmpină este șeful biroului, un foarte bun vorbitor al dialectului dari, care încearcă să le distragă atenția atacatorilor, în timp ce ceilalți 3 colegi se ascund în întunericul încăperii, rămasă fără curent din cauza incendiului declanșat de protestatari. „A sperat să-i facă să creadă că nu mai e nimeni acolo, dar nu a mers”, a explicat de Mistura. Lovit cu brutalitate, șeful biroului reușește să-i convingă pe agresori că este musulman și este lăsat să plece. Un grup restrâns, probabil insurgenții infiltrați, inspectează camera cu lămpi electrice și îi găsesc și pe ceilalți 3. Aceștia sunt uciși „unul câte unul”, în timp ce încercau să scape, „în trei locuri diferite” din complex, potrivit lui de Mistura. Unul dintre ei, deja rănit, primește o lovitură fatală de cuțit la gât, dar nimeni nu este decapitat, așa cum a lăsat să se înțeleagă vineri un purtător de cuvânt al poliției. Patru soldați nepalezi care încercau să-i apere sunt și ei omorâți. Celelalte două gărzi au în schimb noroc. Mulțimea răstoarnă gheretele în care se află la post și acestea cad în exteriorul incintei, permițându-le gărzilor să scape.
Comentarii