Umbra lui Ceaușescu la Cotroceni

De ceva vreme, vedem în reluare filmul ultimilor ani ai mult stimatului, lăsat fără jilț și sceptru într-o zi cu păcat. Pe ritmuri maiestuoase ale odelor „Un partid avem și-o țară”, „Partidul, …escu, România”, în interpretarea corurilor reunite, iată-l pe actualul președinte convocând plenare cu activul de partid: la Cotroceni cu baronii, cu primii secretari, la Casa Poporului cu tovarășele grupuri parlamentare, nopțile, la Vila Lac cu miniștrii, șefii…

 

Singura culoare permisă e aceea portocalie, iar ca accesoriu, cravata violet. Din presă rezultă că le dă indicații prețioase, îi muștruluiește ca pe răcani, îi amenință că nu mai pupă guvernare, Parlament, funcții… Cel mai sus a sărit Opoziția. Cică s-a încălcat Constituția. Care Constituție? Aceea din 2003, când alergau ilieștii cu urnele după votanți, iar aceștia aveau altă treabă? Aceea pe care a jurat dl Băsescu de două ori s-o respecte și s-o apere? N-a jurat dumnealui și pe Biblie că „n-a lovit nici în plex, nici cu pumnul în față” un copil, când toată lumea a văzut că l-a izbit cu dosul palmei sub bărbie? N-a zis CC că nici vorbă de încălcări? Cu toate acestea, Constituția mai trebuie reformată. Dacă se poate, în aceeași zi cu alegerile. Până atunci, singura care-i vine la socoteală este tot aceea din 1965: „Art. 3. În RSR, forța politică conducătoare a întregii societăți este PCR”. S-a înlocuit doar numele PCR, deoarece era întinat, cu PDL, iar al secretarului său general, preaciuruitul, cu vivacele prezident – jucător de partid. A se mai adăuga că partidul e-n toate, el conduce totul, de sus până jos, prin voci autorizate care aplică, să trăiți, ordinul comandantului suprem. Dacă-i ordin, cu plăcere. Iată că lucrurile vechi încă stârnesc emulație. Se repetă o mulțime de istorii: atunci o duceam greu din cauza comercianților care doseau marfa ca s-o vândă pe sub tejghea contra bacșiș, azi am intrat în criză din pricina sacoșiștilor care introduc mărfuri de contrabandă, iar vameșii corupți, conduși de regină, le sunt complici. Atunci, dacă ceva nu mergea cum trebuie era din motiv că nu se aplica politica înțeleaptă a partidului. Azi, Executivul nu ne poate scoate din criză fiindcă Opoziția nu-l lasă, iar liderii de sindicat conduc țara din umbră, complotând împotrivă-i. Demult, reformele nu aveau rezultatele scontate deoarece populația asculta Europa Liberă, ca atare cuvântul partidului pătrundea cu mare greutate. Azi, se ia după moguli. Așa că poporenii nu apreciază îndestul sacrificiile diriguitorilor, tocmai când aceștia ar trebui să culeagă roadele bunei guvernări. Până și ofensiva mediatică a partidului în frunte cu secretarul său general continuă neabătut. Atâta doar că cele „due ore, due persone” s-au multiplicat după numărul posturilor TV. Zi de zi, bărbații noștri de stat vin să ne arate cât de patrioți sunt ei, să ne învețe cum să ne descurcăm cu 750 de lei într-o lună în care factura la energie e de 751 lei. Vicepreședintele portocaliu se mândrește că îi și rămân bani pentru taxele copiilor, studenți la College Le Rosey din Elveția (aprox. 20.000 ChF anual). Fără lapte și corn. Propagandiștii sunt și ei la datorie: repetă toți zi-lumină și noapte de noapte aceleași fraze învățate pe de rost de la mari maeștri PR. Orice informație, fotografie, film, înregistrare în care realitatea n-are legătură cu ce spun ei este imediat contracarată prin strigăte, urlete, ba chiar prin răcnirea unor versuri învățate în clasa a IV-a. Scrisoarea III. Teatru absurd. Deosebirea e totuși că deocamdată presa, acuzată de sabotaj mogulesc al programelor puterii, nu e trimisă la Canal ori la „școala de drept”. Dar, să nu le dăm idei. Prin anii ’80 înaintam spre comunism în zbor, societatea socialistă multilateral dezvoltată înflorea indiferent de anotimp, iar după 2008 ieșim din criză și recesiune o dată pe zi. Simbolul regimului e „creșterea negativă”. Să învățăm de la pescari răbdarea… Statul ni se reformează continuu, politica, ba.