Anticipatele negre

…Nu, nu-i vorba aici despre declarațiile de la sfârșitul anului ale principalelor partide politice reprezentate la Suceava (care anticipau intrarea neoficială în campania electorală), nici despre oarece puseuri (rare și șubrede; dar revendicative, orgolioase etc.) opoziste. Ci doar despre pensionările anticipate, un subiect pe care, când consideră că e cazul, politicienii, eventual cei mari și foarte mari, știu doar să-l croiască, fiind convinși că în veci ei nu se vor număra printre „beneficiari”.

 

Așadar, după o vreme când unii găseau astfel o ieșire (spre bani) dacă rămâneau fără slujbe, în caz că mai aveau slujbe dar erau plătiți simbolic (ca să fim eleganți), dacă pur și simplu nu mai voiau să lucreze, ori în caz că nu reușeau să obțină, in extremis, o pensie de boală sau de handicap, pensia anticipată părea/ era o soluție abordabilă. Acum, după legea nouă (menită să-i îndepărteze pe mulți de o asemenea variantă de… lucru), pensia anticipată și parțial anticipată pare să fie ori un vis nerealizabil, ori un prilej de așezare la masa la care se servesc doar firimituri. Cu toate acestea, se pare că pentru destui (care se mai încadrează în contextul legii) rămâne încă o soluție pe care nu doar criza o oferă. De ce? Pentru că lasă portița obținerii unei pensii (de regulă minuscule) și, eventual, a unui timp în care să fie exploatate, după putință, toate oportunitățile muncii la negru, care, adesea, se fac savurate atât de „angajatori”, cât și de „angajați”. Sau, de ce nu?, în afara granițelor…