Dincolo de imaginea cu sămânță mitică a anului bătrân care este înlocuit prietenește de anul tânăr (diferită de cea a înlocuirilor sau dezlocuirilor ce se petrec în realitatea cotidiană), dincolo de cea, la fel de străveche, a cumpenei între ani, ajunsă clișeu fără niciun fel de substanță în cele mai multe guri, dincolo de revelionul fără discurs (și ce dacă! – ne-am protejat și unii, și alții), dincolo de declarațiile semioficiale de pe pârtie, preluate ca din întâmplare de niște jurnaliști (desigur, ă-hă-hă!, norocoși), dincolo de vorba „schimbare” (ce nu mai poate consona nici cu „schimbarea anului”, întrucât, tot auzind-o de vreo 20 și de ani, a devenit simplă gargară), dincolo de previziunile sumbre și dincolo de prognozele cu tente rozii, precum o auroră schițată în noaptea întunecată, iată-ne (câți am mai rămas după plecarea rudelor și prietenilor la slujbele lor din străinătate) în 2011.
L.D. Clement
Cei mai tineri – cu gândul la planuri (realiza-se-vor cât mai multe dintre ele!); cei mai puțin tineri – mai curând cu gândul la bilanțuri, care le sunt, de la caz la caz, așa cum sunt. Am așteptat noul an (căci așa se întâmplă de fiecare dată) și ne-am trezit în el parcă dincolo de voința noastră (cum tot ca de fiecare dată se întâmplă). Ce-a fost a fost, ce este… mult este și rămâne de făcut și de văzut ce și cum va fi. Precum un pui de pasăre zvârlit din cuib, pune-te, omule, și zboară. Din nou. Sau: „Lazăre, ridică-te și umblă!”… Iar dacă tot e rost să umbli, scuturându-te de bolile anului ce-a fost, caută de pășește cu dreptul!
Comentarii