Ziua bună abia seara se cunoaște

Pentru că dimineața te scoli normal, dacă nu ți s-a amplasat acela în sus, sau te trezești oleacă mai lung (dacă ai făcut-o lată), te speli (dacă ai obiceiul), guști ceva (dacă ai ce) și pleci la ocupație (dacă ai). Între timp, destinul lucrează. Lucrează în contul tău, dar nu totdeauna pentru tine.
 

O face, bunăoară, prin listele cu întreținerea, care îți amețesc bugetul, deoarece la asociație se învârt mulți și învârt multe. Sau prin hățișul taxelor locale, care îți salubrizează (adică, pe românească și pe barbară, ți-l mătură) buzunarul oricum sclipitor, că sărăcia lucește. Ori prin jungla legilor născute luni și avortate vineri de săltații din mezolitic în paleolitic și de acolo direct în politic, cu reminiscențe de neșters din epoca bolovanilor neciopliți (unde a făcut un popas scurt, să-și bage ghioaga în husă și să-și ia carnețelul de membru). Înspre prânz îți vine de-o țuiculiță. Care poate să fie și tescovină. Dar ești pe drojdie, că leafa fuse și se duse și până la salariu mai e, dacă n-o uita – iar – să ți-l dea, măcar cât a rămas. Îți amintești – iar și iar – vorba aceea cu răbdarea care te trece marea, așa că rabzi. Rabzi și taci. Taci și-nghiți. Și îți închipui cum i-ai înghiți, cu fulgi cu tot și pe nemestecate, dacă i-ai avea la îndemână pe care-i știm și nu degeaba îi și bănuim. Că de la Cel de Sus multe, de la cei de sus nimic. Către apus, ajungi acasă. Ești întâmpinat cu entuziasm și respect („Bine că ai venit, că e de dus gunoiul!”) și cu o atmosferă caldă, destinsă („Nu-ș’ ce-au făcut comuniștii ăștia cu caloriferul și cu apele, sta-le-ar în gât, că le-au oprit!”). Dar televizorul merge și te luminează precum că totul este în regulă pe unele canale – nu posturi, că prin așa ceva dumneata înțelegi altceva – și că nimic nu este în regulă pe alte câteva. Că obraznicul cu praznicul și modestul cu restul. Și că boulenii ară ca să aibă măgarii ce culege. Pe aceste baze afli – iar și iar și iar – în ce barcă perforată plutești și de ce, în lipsa cârmei, este împinsă cu hei-rup-ul, nici el nu s-a decis încotro, de un iscusit într-ale ducerii cu preșul, care te îndeamnă să te culci pe-o ureche și să tot dormi, întrucât și mâine este o zi. Care poate fi și mai și, norocosule!

Print Friendly, PDF & Email
Etichete:

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: