Sărbătoarea revistei “Ateneu”, o sărbătoare a literaturii și a artelor

Cu un număr important de colaboratori suceveni de-a lungul existenței sale, așa cum ne-o spune și Marilena Donea în cartea “Ateneu 40. Bibliografie 1964-2004” și cum o dovedește răsfoirea oricărui număr, revista “Ateneu”, fondată la Bacău (1925) de George Bacovia și Grigore Tabacaru, cu Radu Cârneci, inițiator al seriei noi, și Carmen Mihalache, actualul redactor-șef, a construit în ani și o valoroasă instituție: “Premiile revistei Ateneu”.

 

Însoțită de un colocviu, pe o temă întotdeauna interesantă, acordarea lor reprezintă o veritabilă sărbătoare pentru realizatorii și colaboratorii revistei, pentru băcăuani și pentru cititorii de pretutindeni și implicit pentru cei din Suceava, cu atât mai mult cu cât jumătate din scriitorii ei membri ai Uniunii Scriitorilor din România sunt componenți ai Filialei Bacău a U.S.R. Ediția 2010 a fost organizată de revista “Ateneu” – sub auspiciile, cu sprijinul Consiliului Județean Bacău – în parteneriat cu Centrul Internațional de Cultură și Arte “George Apostu” Bacău și cu Universitatea “Vasile Alecsandri” Bacău. Tema colocviului: “Fascinația avangardei. Permanența fenomenului în mișcările literare și artistice”. Participanți: Ion Pop, Leo Butnaru, C.Th. Ciobanu, Liviu Dănceanu, Ion Fercu, Doina Cernica, Gheorghe Iorga, Vasile Spiridon, Gabriela Gîrmacea, precum și redactorii revistei: Carmen Mihalache, Adrian Jicu, Marius Manta, Dan Perșa și Violeta Savu. Gazda colocviului – Facultatea de Litere a Universității “Vasile Alecsandri” Bacău, studenți și cadre didactice deopotrivă. Întâlnirea cu avangarda, a povestit prof. univ. dr. Vasile Spiridon, a fost într-un fel pregătită de “colinda” cu o zi înainte cu prof. univ. dr. Ion Pop, “plimbat, prezentat” prin sălile de curs și seminarii, primit cu respect, interes și curiozitate: este un privilegiu să-l cunoști pe cel mai important teoretician al avangardei literare românești! Însă primul invitat de Carmen Mihalache să vorbească despre avangardă a fost Liviu Dănceanu, reprezentantul, de asemenea de marcă, al altui domeniu: muzica. Liviu Dănceanu, arătând că aici avangarda a fost mai întârziată, a pus un accent pe muzica spectrală, “o creație românească, confirmată de critica franceză, dar și germană”. În continuare, prozatorul și criticul literar Ion Fercu a susținut că “orice operă de artă autentică trebuie să fie în avangarda vremii”. Mărturisind că în 1967 a auzit pentru prima dată de avangarda rusă, poetul Leo Butnaru a asociat-o cu tinerețea sa, după care s-a referit la protagoniștii ei – “La Paris s-au întâlnit avangardiștii ruși cu avangardiștii români” -, la avangarda ucraineană, la destinul tragic al autorilor de avangardă și la efortul personal de a le traduce creația. Ion Pop, reamintindu-le participanților că avangarda merge pe ideea de negație totală și de inovație totală (Adrian Marino), a întreprins un excurs în istoria sa și o situare a avangardismului românesc în această istorie. Faptul că spiritul avangardist nu a murit, a mai subliniat Domnia Sa, este cu totul altceva decât tendința relativizării extreme, a luării peste picior a marilor valori. La rându-i, Carmen Mihalache, în ipostaza sa de teatrolog, a recunoscut că în adolescență a fost sedusă de avangardă și a vorbit despre “întoarcerea la autenticism în spectacolul de teatru”. Vasile Spiridon, moderatorul colocviului, solicitând implicarea celor din băncile amfiteatrului, a avut parte de reacțiile dorite: Adrian Jicu, redactor al revistei “Ateneu”, a dorit să cunoască opinia prof. Ion Pop, privitoare la raporturile dintre Bacovia și avangardă – “Marginalitatea lui poate fi considerată un avangardism?”, iar conf. univ. dr. Ecaterina Crețu a dat glas convingerii unui Bacovia avangardist prin picturalitatea poeziei sale. Doar studenții, care au aplaudat cu însuflețire poemele citite și citate de Leon Butnaru și Ion Pop au rămas în expectativă. Poate cu gândul la intervențiile de ținută asupra avangardei, poate la pledoaria prof. Ion Pop pentru un volum cât mai mare de lecturi al celor mari: “Sunt convins că Marinetti îl citea pe Homer!” Aici se cuvine un interludiu. Făcând câțiva pași împreună cu Gabriela Gîrmacea, al cărei nume cititorii revistei “Ateneu” îl știu, am aflat că la școala sa sunt circa o sută de abonamente la prestigioasa publicație băcăuană și că nu o dată comentează cu elevii articole din paginile acesteia. Tot aici se cuvine să îl pomenesc pe Cornel Galben, vechi coleg de breaslă, ale cărui dicționare – “Personalități băcăuane” – mă familiarizaseră cu mulți dintre artiștii și oamenii de condei ai zonei. Și continuă să o facă pe măsura apariției unor noi volume din seria menționată, dar și a noi numere ale “Ateneului”. De altfel, Cornel Galben ne-a fost alături și la celălalt moment al sărbătorii revistei. După-amiază, în cadrul elegant al Centrului Internațional de Cultură și Artă, cu terasa deschisă spre expoziția de statui de pe țărmul Bistriței și spre orizontul ei mișcător, a avut loc decernarea Premiilor revistei “Ateneu” pentru anul 2010, în prezența scriitorilor, artiștilor, a echipei publicației și a altor oameni de cultură din Bacău, decernare salutată de Dumitru Brăneanu, vicepreședinte al Consiliului Județean Bacău, care și-a mărturisit satisfacția că “Ateneul”, marcat de “geniul lui Bacovia și de pragmatismul lui Tabacu”, “se menține în top”. Carmen Mihalache, redactor-șef al “Ateneului”, a enumerat o parte din cele peste 150 de personalități distinse cu Premiile “Ateneului”, reiterând afirmația unuia dintre laureați, Constantin Coroiu, că acestea “consacră”. Și, firește, recunosc valoarea, o prețuiesc. Material, nu, nu pe măsură, a adăugat Carmen Mihalache, “dar nici nu am să fac acum filosofia mizeriei culturii”. Prima laudatio a fost rostită de criticul literar (“băiatul cel rău”, cum spunea cineva, apropo de severitatea, de intransigența cu care scrie despre cărțile contemporanilor), redactor la “Ateneu”, Adrian Jicu și a început cu “o temenea” la adresa primului traducător român al lui Omar Khayyam direct din persană (“Un arian în umbra moscheii”) – Ghiorghi Iorga, cel care a făcut astfel din România una din cele numai 20 de țări din lume în care marele poet este tălmăcit fără intermediari, din original. Fără nicio rezervă, din inimă și cu admirație, Adrian Jicu a arătat cât de meritat este Premiul Special acordat în 2010 de “Ateneu” dr. Ghiorghi Iorga pentru cartea sa “Omar Khayyam și «complexele» mitului european”, Editura Universitas XXI, Iași, 2009. Mulțumind, Ghiorghi Iorga a împărtășit celor prezenți dorința de a alcătui o ediție completă a rubaiatelor lui Khayyam, a celor care îi sunt atribuite, a școlii lui Omar Khayyam și a epigonilor – o lucrare cum nu mai există. Celălalt Premiu Special al revistei “Ateneu” pentru 2010 i-a revenit compozitorului, dirijorului, muzicologului, fondatorului ansamblului “Archaeus”, “Primul în România care a înființat un festival de muzică contemporană și pe care ni l-a dăruit nouă, băcăuanilor”- Liviu Dănceanu, el însuși o lume (rafinată, inovatoare) în lumea muzicii, despre care a vorbit cu deosebită considerație și căldură Carmen Mihalache. Onorat, dar și galant, Liviu Dănceanu, mulțumindu-i, a evidențiat “două similitudini”, pornind de la prenumele acestei “împătimite de cultură” care este Carmen Mihalache, una vorbind de dragostea de viață a lui “Carmen” (de Bizet), cealaltă de înțelesul cu care vine din latină, carmen, carmenis – cântec, poezie. Apoi, cu umor, aluzie la “Dați un leu pentru Ateneu!”, îndemnul care a guvernat construirea celebrei instituții culturale bucureștene, statornic colaborator al revistei, Liviu Dănceanu i-a înmânat dnei redactor-șef “un eseu pentru Ateneu”. Despre Ion Fercu, “ un om al casei”, “de-al nostru”, adică de multă vreme statornic colaborator al revistei, Adrian Jicu a vorbit, trecând în revistă “poeziile cu care a început, eseurile cu care a continuat și proza la care a ajuns”, mai ales ca autor al lui “Z”, Editura Junimea, Iași, 2009, “roman scris la patru mâini, două ale prozatorului, două ale eseistului, “cu zone de profunzime”, “care trece dincolo de întâmplări”. Mulțumind pentru Premiul pentru Proză care i-a fost acordat, Ion Fercu a spus că face și el nu o temenea, trei: “Una pentru Bacovia, una pentru Tăbăcaru și una pentru cei care au ținut revista «Ateneu» în viață”. Cât despre carte, “Mă simt ca și cum ar fi fost premiat un copil al meu”, de două ori bucuros, am înțeles cu toții. Despre laureatul Premiului pentru Poezie, basarabeanul Leo Butnaru, a vorbit tot o poetă, Violeta Savu, și ea membră a echipei “Ateneului”, ca despre un “poet fără complexe”, talentat, autor al unui număr impresionant de volume proprii, de antologii și de traduceri de poezie. “Așa cum poetul omagiază cititorul (trimitere la superbul poem “Odă marelui cititor”, publicat și de “Bucovina literară”, n.n.), așa cititorii omagiază poetul”, a încheiat Violeta Savu, după ce a citit și a citat frumos, cu emoție din cele mai recente cărți de poezie ale lui Leo Butnaru, “Ordine de zi, ordine de noapte”, Editura Valman, Râmnicu Sărat, 2009, și “101 poeme”, Editura Biodava, București, 2010. Exprimându-și gratitudinea, Leo Butnaru a elogiat Bacăul, “care n-a permis ca Prutul să devină apa sâmbetei”, a amintit că a mai luat un premiu al “Ateneului”, în 1991, adică în secolul XX, acesta fiind în secolul XXI, “secolele trec repede”, speră unul și în secolul XXII, a surâs, când va veni să-l primească de dincolo de Styx, însoțit poate de Bacovia și Tăbăcaru. Premiul de Excelență al revistei “Ateneu” a încununat în acest an aleasa creație a lui Ion Pop, prezentată de Vasile Spiridon cu toată admirația și căldura mărturisirii: “Mi-a fost și îmi este un model”, creație în care se luminează unele pe altele poezia, traducerea, foiletonul, eseul, monografia, critica și istoria literară: “Premiantul nostru s-a mișcat cu foarte multă lejeritate spre toate, este la curent cu tot ce se întâmplă în literatură, a luat de la spiritul de avangardă această mobilitate, este tentat atât de secvențialitate, cât și de monumentalitate, se mișcă ușor și pe spațiile mici și pe cele mari, la egală distanță de bibliotecă și cenaclu”. “Mă leagă mai multe de Bacău”, a mărturisit laureatul Premiului de Excelnță, povestind de casa și statuia lui Bacovia, de “Ateneu”, “o revistă serioasă, consistentă”, de Sergiu Adam, Ovidiu Genaru, Constantin Călin, Eugen Uricaru, “care îmi sunt dragi, apropiați”. Și a încheiat cu distincția definitorie a Domniei Sale: “Fac o plecăciune în fața băcăuanilor”. Sărbătoarea a fost întregită de momentele muzicale susținute de elevi ai Liceului de Artă Bacău, îndelung aplaudate, dar punctul final a fost pus de tăcerea admirativă în care, în Galeria de Artă Contemporană a Centrului, participanții au vizitat expoziția de sculptură a lui Aurel Vlad. Sărbătoarea revistei “Ateneu”, care se apropie de a 50-a aniversare a seriei sale noi, a fost încă o dată, și mai frumoasă de fiecare dată, o sărbătoare a literaturii și a artelor.