Legea educației naționale, lege a viitorului României

În ultima vreme, tensiuni politice și administrative s-au dezvoltat în zona adoptării cât mai grăbite a noii legi a educației. Am lucrat aproape doi ani la rând, în legislatura 1996-2000, la textele articolelor care au reglementat învățământul până acum, cu modificările aduse ulterior prin ordonanțe, ordonanțe de urgență, metodologii de aplicare și diverse instrucțiuni.

 

Cunosc bine modul în care acționau liderii UDMR, mai cu seamă de când devenisem “naționalistul” numărul 1 din Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport din Camera Deputaților… Cred că, în această privință, în Parlamentul României nu s-au produs modificări esențiale, mai cu seamă în privința politicii promovate de liderii maghiari. Pot presupune că a crescut presiunea din partea UDMR pe care acum o pot deduce din relațiile partenerilor Coaliției de guvernare PD-L –UDMR – UNPR. Învățământul obligatoriu de zece clase, includerea clasei a IX-a și a clasei pregătitoare la gimnaziu, procedura de titularizare pe post la nivelul școlii, prezența minoritară a cadrelor didactice în consiliile de administrație ale școlilor, studierea istoriei și geografiei în limba maghiară în zonele cu populație majoritară maghiară etc. sunt doar câteva din reglementările cuprinse în Legea educației naționale pentru care domnul ministru Daniel Funeriu se luptă, alături de domnul prim-ministru Emil Boc, pentru asumarea răspunderii asupra acestei legi în Parlament, cu ignorarea oricăror prevederi constituționale. Așa o cer liderii UDMR, aflați aproape fără întrerupere la guvernare în România. Pe această cale își pun în aplicare programul, prin politica pașilor mărunți, în dauna intereselor statului român și a populației majoritare din România. Directori maghiari în școlile românești din Ardeal, manuale importate din Ungaria, studierea tuturor disciplinelor în limba maghiară, iar disciplina Limba Română în română după manuale elaborate special ș.a. sunt alte prevederi în lege pentru asigurarea „drepturilor” elevilor minorității maghiare din România. În școlile cu elevi majoritar maghiari deja se învață după manuale aduse din Ungaria. Potrivit acestei legi, “în comunicarea internă și în comunicarea cu părinții elevilor și a preșcolarilor se poate folosi și limba de predare” (limba maghiară). Ședințele cu părinții, chiar dacă sunt și părinți ai copiilor care învață în școlile majoritarilor, se vor desfășura în limba maghiară. Un articol de lege prevede obligativitatea instalării a câte unui director maghiar la școlile cu învățământ mixt, prevedere redată sub formularea: …„în unitățile școlare cu predare și în limba minorităților naționale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minorităților respective, cu respectarea criteriilor de competență profesională”… Pe această cale se va elimina învățământul în limba română mai întâi și sigur din județele Harghita și Covasna, cu mari șanse de extindere și în județele vecine. Reglementările incomplet sau neclar delimitate, aducerea în forme ocolite a politicii în unitățile școlare, gradul ridicat al facultativului din aria curriculară etc. aduc prejudicii calității procesului educației din învățământul preuniversitar. Reglementările pentru învățământul universitar și în primul rând reducerea sau anularea autonomiei universitare aduc, în alte forme și modalități, reale prejudicii pregătirii viitorilor specialiști. Adoptarea Legii educației naționale în forma actuală este cea mai gravă eroare pe care o va putea promova Guvernul Emil Boc pentru educația din România și nu numai. De fapt ne aflăm în fața unor reglementări profund greșite, inclusiv în defavoarea copiilor și a tinerilor români de etnie maghiară. Aceste urmări se vor măsura după 15-25 de ani, când nu vor mai fi posibilități de remediere a acestora. Educația este un proces fundamental pentru devenirea umană, cu implicații de mare profunzime și deosebită valoare socială și de aceea analizele, studiile de impact și prospecțiunile pedagogice sunt absolut necesare. Așadar nici vorbă de grabă, superficialitate sau, cum se spune acum, de elaborarea de reglementări “pe genunchi”. Sunt îngrijorat de absența din viața publică a oamenilor din știința educației, a oamenilor de cultură unanim recunoscuți și a pedagogilor cu state îndelungate și recunoscute în domeniul practicii didactico-pedagogice. Îi așteptăm să vină în mass-media și să-și exprime convingerile, pe care să le audă și apoi să le ia în seamă actualii guvernanți. Legea educației se elaborează și se promovează pentru o îndelungată perioadă viitoare. Asta înseamnă să elaborăm și să adoptăm o lege bună în domeniul educației, cu stabilitate și cu rezultate în istoria viitoare a României!