Anchiloză

Nu mi-am văzut dosarul de la Securitate. Eu cred că am un dosar, ca dovadă că, la cererea adresată CNSAS de a confirma sau nu colaborarea cu structurile temutei organizații, răspunsul a fost nu. Mai interesant însă ar trebui să fie dosarul “de la partid”. Am avut din studenție ceva conflicte cu unul dintre mahării puterii sucevene, chestie care a costat. Un lucrător de la “cadre” lasă ulterior să transpire neîncrederea într-un tânăr cu bunic fost cuzist, cu unchi țărănist (a și fost lider de organizație sătească după revoluție) și cu un tată bănuit a fi fost în tinerețe simpatizant legionar. ”Ce iese din pisică șoareci mănâncă”, a declamat acela și cred că această poveste țesută în jurul numelui subsemnatului a contat decisiv în evoluția mea politică comunistă.
 

Se vorbea la un moment dat despre o promovare, care însă nu s-a mai întâmplat. De ce? “Primarul comunei ne-a informat că taică-tău ar fi fost simpatizant legionar. Plus că, la Abator, (unde a lucrat o vreme) a fost prins în timp ce frigea o bucată de carne furată din secție…”. Urât! Dar diagnosticul cadristului a fost, totuși, corect. Se sădesc în noi direct, sub influența bunicului, unchiului, tatălui etc., sau mai ales indirect, pungi bine pitite de “anticorpi” ușor de reprimat o vreme, probabil datorită energiei și avântului tineresc, biruitori mai târziu, fie că ai conștiința acestei cotropiri a ființei tale, fie că nu. Și astfel, din abis, descoperi (sau nu!) că acționezi/reacționezi altfel decât parcursul tău firesc ar lăsa să se întâmple/înțeleagă. Îmi cer iertare pentru ocolul acesta cam mare pentru a putea face următoarea afirmație: în mulți dintre noi răzbate mentalul autoritar, de tip comunist. Subtilitate are doar înțeleptul cel apt să respecte demnitatea celuilalt, să-i ia în seamă opinia, să-l ia în seamă când decizia acestuia îl privește și pe acela, să-și impună decizia rațional și nu cu parul. Dar, și acum, după 20 de ani de la desprinderea sângeroasă de comunism, gândirea noastră păstrează automatisme venite de atunci și de acolo. Iată o mostră doar aparent minoră și inofensivă. Un legiuitor cu sechele de atunci hotărăște și impune că de la data de 1 noiembrie suntem obligați să încălțăm mașinile cu anvelope de iarnă. Corect: iarna ne este imens mai puțin păgubitoare la acest capitol dacă schimbăm anvelopele de vară, de-a dreptul incompatibile cu gerul și ghețușul. Dar de ce fix de la 1 noiembrie? Pentru ca un polițist stupid să-ți dea amendă, chiar dacă, așa cum este chiar acest noiembrie, numai iarnă nu-i, ci mai degrabă primăvară?! Ca să nu mai spunem că anvelopele de iarnă se erodează mult mai rapid dacă sunt folosite când nu este zăpadă… Legiuitorul care nu și-a putut depăși “dependențele” de un stil de gândire autoritar și revolut putea nuanța textul normei. ”Începând cu 1 noiembrie, în condițiile în care se instalează iarna, conducătorul auto este obligat…”. Căci, dacă iarna vine în octombrie, nu mă poate obliga legiuitorul să nu-mi încalț încă de atunci mașina cu cauciucurile de iarnă…

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: