Ghici cine pică de fazan ?

Fazanul e o pasăre de minune. E atât de frumoasă, exotică, încât subsemnatul nu e în stare s-o guste măcar, oricât de fezandată ar fi. Cum să mănânci ditai capodopera naturii? Ca orice e frumos, are totuși un cusur: e credul și intră nătâng în capcana braconierului.

 

Din asta se trage numele jocului de copii în care pică de fazan cel ce nu poate continua șirul cuvintelor terminate cu anumite sunete. Jocul debutează pe la 4-5 ani și continuă până la majorat, când devine strategie hoțo-politică, în vogă la noi de peste două decenii. Se joacă în doi, în trei, în câți vrei. Toți jucătorii ajung „fazan”, cu excepția ultimului. Pe el n-are cine-l păcăli o zi, o lună, un an, arareori mai mult. Ca s-o prelungească după poftă, are nevoie de fezandarea fraierilor prin tehnici de gang: șmen, fentă, țeapă, cacealma, pontoarsă, lovituri pe la spate, culminând cu mita, de regulă, a zecea parte din „pont”. 4-5 ani s-au experimentat scheme de „întrajutorare”: 10, 100 de inși hotărăsc să pună pe rând, lună de lună, banii pentru unul dintre ei, însă, după ce încasează suma, premiatul o dă cotită, lăsându-și de fazan partenerii. Concomitent, creditele în valută pe ochi frumoși au culcat la pământ mândrețe de fazan Bancorex & frați și surori. Așa și-au făcut mahării bani de lapte la copii, adică milionul de $. Multiplicat eventual cu 10, 100, 1000. Fiind lucrativ, jocul s-a lăbărțat în scurt timp peste întreaga țărișoară: „fazanii” de contribuabili plătesc toate dările la stat, dar privilegiații beneficiază de servicii chiar dacă nu achită nimic. Fraierii se milogesc la medicii de familie și CAS, în timp ce ștabii nu suportă sărăcia din spitale autohtone, tratându-și pe banii noștri beteșugurile în cele mai scumpe clinici străine sau în rezerve utilate regește numai pentru măriile lor. Plătitorii de biruri își dau copiii la școli amărâte din țară, cu profesori famelici și mobilier ponosit, iar odraslele lor învață patriotismul la Cambridge și Harvard. Amărâții n-au ce pune pruncilor pe masă, nici cu ce-și plăti facturile, iar palatele luxoase, plimbările cu mașini de lux blindate în coloane cu zeci de păzitori se îndesesc mai dihai ca oricând și oriunde. Cine și-ar fi închipuit că te poți duce la crâșmă cu elicopterul de stat? Iată că au renăscut lupta de clasă și egalitarismul proletar. Când e vorba de bănuțul văduvei și al sărmanului. Cum la noi ideologiile, doctrinele sunt greu de asimilat iar jocurile de grădiniță – mult mai la îndemână, fazaniada a cotropit scena politică. Așteptându-și cuminți rândul, personalități, grupuri, partide, coaliții, uniuni, largi categorii sociale au picat în plasa câte unui isteț plin de fler. Primul „fazan” a fost dl Petre Roman, nevoit să-și salveze pielea din calea trupelor de asalt minerești prin cele catacombe de sub Palatul Victoria, în vreme ce dl Iliescu ținea firul scurt închis. Lecția nu i-a folosit la nimic. Asemeni fazanului care nu știe să iasă din borcan făcând trei pași îndărăt, așa n-a știut nici Don Pedro să deslușească lauda groasă, terminatoare: „Petre, ești cel mai bun”. Nici că și-a mai revenit. Cu totul neașteptat, stratagema i-a scos din joc după o fezandare ca la carte și pe Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Andrei Pleșu, Mircea Dinescu, Ion Caramitru etc. S-a dovedit că fruntașii elitelor intelectuale devin victime sigure ale țeparilor post-decembriști, azi masochismul cărturăresc fiind mai înfloritor ca niciodată. A fost momentul crucial când tot românul a acceptat în sine ideea de a fi scos de fazan oricând și de oricine. Au picat de fazan chiar și formațiuni politice: PSDR – Cunescu și-a vândut zestrea, înghițind paharul cu otravă frățească a liberalilor stoichiști, PNȚCD a închinat steagul ținut sus de seniorul Coposu de dincolo de neguri… Campioni la halit momeala au fost „fazanii” voiculești care s-au prins în soluția imorală la nici o lună de la întinderea cursei, situație repetată la indigo 4 ani mai târziu de PSD. Ghici cine urmează?