Rădășeni – un loc stăpânit de duhul eternității

A ajuns deja o tradiție, ca de câte ori ajung la București și pașii mă îndreaptă spre Catedrala Patriarhală, pentru a-mi pleca genunchii la racla cu Sfintele moaște ale Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou, să am bucuria de a mă revedea cu Prea Cuviosul Părinte Arhim Timotei, de care mă leagă atât de multe amintiri și nu numai.

 

Și tot de atâtea ori, în ultima vreme îmi împărtășește, cu smerenia-i caracteristică, bucuria de a-mi arăta ce mai trudește pe tărâmul culturii, știut fiind faptul că sufletul culturii este cultura sufletului. Trebuie să-i mulțumesc Atotputernicului pentru bucuria pe care mi-o oferă în scurta călătorie pe drumurile acestei vieți de a mă întâlni cu un asemenea părinte, întâlnire în care îți primenești sufletul, care de atâtea ori este învolburat de grijile acestei vieți. La recenta întâlnire am avut bucuria să primesc o carte, dedicată uneia dintre binecuvântatele așezări din Țara de Sus, așezarea sa natală, Arhimandrit Timotei Aioanei, Rădășeni – Frânturi de istorie sacră, București 2010. După știința mea, se pare că este a opta lucrare în volum personal, alături de alte șapte lucrări colective și sute de articole, studii și pagini de cronică din viața bisericească. Când am văzut-o și am citit titlul semnificativ, am răsfoit cu mare atenție paginile acestei cărți în care au fost adunate firimituri de lumină, de culori, de sunete din amintirile lor. Dar oare nu îndeamnă Evanghelistul – cel mai adânc și mai tainic din cei pe care Biserica i-a păstrat pentru învățături – să adunăm „firimiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva” (Ioan, 6; 12)? Nu este în această carte, în această adunare de amintiri, gândul unui egoism sau umbra unei vanități, pentru că prin ceea ce citim în această carte, autorul vorbește prea puțin despre el, și mai cu seamă, se fixează prea puțin pe el însuși în raport cu lumea din jur. Paginile cărții aduc în fața noastră monumente, oameni și locuri – oameni care au trăit demult ori mai trăiesc încă, locuri care s-au prefăcut sau încă au rămas neschimbate, locuri unde Acum toate s-au umplut de lumină. Este această așezare o grădină a Raiului de care ne-am legat sufletele, așa cum îmi așterne cu caligrafia-i caracteristică pe prima pagină a cărții dedicația cu autograf. Răsfoind paginile acestui Album poți înțelege din textul redactat în stilul atât de caracteristic, de cursiv, de plăpând, că această așezare a fost și este locul unde s-au putut consuma atât de multe evenimente, câte au putut încăpea în viețile atâtor gospodari. În cartea aceasta, autorul ei reînvie frânturi din viața mai veche sau mai puțin veche a Rădășenilor. Și aceste frânturi nu pot fi decât Frânturi de istorie sacră. Recunoști citind paginile acestei cărți că fiecare dintre noi are un loc al său în care, pentru el și desigur, nu numai pentru el, stăpânește duhul eternității. Stăpânește și dă forță, îndeamnă și împuternicește. Nu într-un moment de fericită inspirație Lucian Blaga a spus că Veșnicia s-a născut la sat, ci într-un moment în care a înțeles că frântura de eternitate care ne-a fost hărăzită și întru duhul căreia am venit și am devenit a fost în locul unde nu este nici început și nici sfârșit, ci este eternitate. Dincolo de cuvinte – folosind titlul penultimei cărți, scrise de părintele arhim. Timotei, tipărită cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la Editura Basilica -, în cartea Rădășeni- Frânturi de istorie sacră, sunt fotografiile ce însoțesc textul și nu în ultimul rând grafica semnată de Dan Hatman. După ce ai răsfoit acest Album, nu poți decât să exclami: Carte frumoasă cinste cui te-a scris!