Ce necăjit, da’ ce năcăjit fusei joi! Joi, tocmai de Sânziene, taman de hramul târgului…
Supărat îs, Doamne, șucărit. Cum de ce?! Baremi din 3 pricini. Un, dos, tres…
Unu: că, venit el omul de la Vorona, cu ale sale beteșuguri (și cu etate sub 50 de ani), să se primenească și să se sporească – muri sărmanul, vai de mama lui, taman în cerdacul mânăstirii! Noi știm că biserica dă, sporește, nu ia, precum dregătorii neinspirați din Divan… Da’ tot Cel de Sus ține ghemul…
Doi la mână: aflu că megalocvacele, belicosul limbut e beteag (că diabet, că ciroză, pă bune…); sorry! Chit că Adrian Păunescu n-a fost nicicând vreo feblețe de-a mea. Să-nă-ta-te! Totuși, iubirea…
Trei, în fine. Și… șii… cel mai mă doare tare să auz că – Dumnezeule! – Dan Claudiu Vornicelu și-a luat zilele aruncându-se, zilele trecute, de la etajul 8. Un geniu zdrobit de asfalt! My God! În ce lume trăim?! Cine-i – cine-a fost Dănuț Vornicelu?! Copilul minune al României, Micul Enescu, genialul violonist român… îs doar câteva sintagme cu care era gratulat deja în pruncie. La 4 ani a debutat pe scenă și la televizor. 1977, mintenaș după sinistrul cutremur. Faimosul realizator de televiziune Tudor Vornicu îl monitoriza și promova atent. La 6 ani, Dan era deja solist la Filarmonica din Bacău. Din ’80, părinții (medici), împreună cu cei doi feciorași, se mută la București, pentru a deschide copiilor porțile carierei muzicale. Vornicelu vrăjea deja țara. O să râzi, amice, da’ însuși taica Ceaușescu impunea ca toate talentele să fie intens mediatizate de tv & radio. (Acu se promovează: sexul, shoppingul, glumițele mai jos de brăcinari, parașutele și rapenii ce zic la manele. Închid jegoasa parantesă, iertare. O timpuri, o moravuri!).
Musai de spus: Ion Voicu-titanul (și părintele lu’ neobrăzatu ăsta de Mădălin, de se exhibă cu nerușinare prin toată media), Ion Voicu i-a devenit profesor. La 9 ani, Claudiu e ales de regizorul Viorel Sergovici să-l interpreteze pe „micul Enescu” în filmul de 36 de minute, intitulat „Săteasca”. Apoi, participările adevăratului copil minune la concerte și festivaluri prin cea lume deveniseră curente (și abundent consemnate în presa scrisă și audio-video). Apoi-apoi, și asta dupe divorțul părinților, totul a apucat-o pe tobogan la vale! La 20 de ani, spre o pildă, Dan dispăru de-acasă și fu găsit de polițai austrieci, căun, într-un tren din Viena. Sumar îmbrăcat și-ntr-o vădită stare depresivă. Sigur, a fost preluat, iară, de părinți, da’… ceva devenise putred în Danemarca. Pardon, România! Sigur, a ajuns asistent la Universitatea Națională de Muzică, unde preda vioara din 1999. A dat chix, acu 3 ani, într-un mariaj cu o colegă de filarmonică. Și tot așa mai la vale…
Comentarii